Pe bolnavii care îi cereau să se roage pentru sănătatea lor, Cuviosul Paisie îi întreba dacă au mers la doctor și ce le-a spus. Îi sfătuia să facă tot ce pot omenește, iar restul să-l lase în seama lui Dumnezeu. Se străduia să-i ajute să dobândească sănătatea sufletului prin pocăință, spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine. Îi îndemna să se roage și ei pentru sănătatea lor și cea a rudelor lor și să facă o jertfă mărinimoasă, pentru ca Dumnezeu să ajute. Pe mulți îi sfătuia să nu lucreze Duminica și în zilele nelucrătoare sau să se lase de fumat, ca să se facă bine copiii lor bolnavi.
Odată, un tată l-a rugat să facă rugăciune pentru copilul lui bolnav.
– Eu o să mă rog, a spus Starețul, însă trebuie să faci și tu ceva.
– Ce să fac? a întrebat tatăl.
– Gândește-te ce cusururi ai și caută să scapi de vreunul dintre ele.
– Fumez, a spus acela. E de-ajuns dacă mă las de fumat?
– E de-ajuns, a spus Cuviosul.
Acel om s-a lăsat de fumat și, într-adevăr, copilul lui s-a făcut bine. După puțin timp însă, a început să fumeze din nou și copilul s-a îmbolnăvit iarăși. A mers din nou la Panaguda, ca să ceară ajutorul, însă, de îndată ce l-a văzut, Cuviosul i-a strigat de departe: „Tu pentru ce ai venit? Știi rețeta”.
Necunoscute vor rămâne nevoințele până la sânge, pe care Cuviosul Paisie le făcea pentru ca Dumnezeu să le dăruiască bolnavilor sănătate trupească și sufletească. Îl ruga fierbinte să facă minunea tămăduirii și, în același timp, Îl ruga și pentru ca dumnezeiescul Său ajutor să fie simțit, pentru ca cei vindecați să înțeleagă și să-L slăvească cu recunoștință. „Altfel”, spunea, „să nu-i ajuți, Dumnezeul meu, ca să nu li se mărească datoria față de Tine”.
Se mâhnea dacă cei bolnavi nu-l înștiințau când se făceau bine. „Nu vreau să mă anunțe ca să-mi spună «mulțumesc»”, zicea, „dar, oare, nu trebuie să știu și eu, ca să-I mulțumesc lui Dumnezeu și să mă rog și pentru vreun alt bolnav?”.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.
