Țara mea de dincolo de Ţară
cu privirea umedă de jind,
te-am purtat în mine pribegind
ca pe-o flacară ce arde pe-o comoară.
Înca din pruncia mea de aur
m-am ştiut cu tine cununat,
dar te-a vrut al ei, și te-a furat
nesătula poftă de balaur.
De-am strigat apoi că ești a noastră
tânără, întreagă și pe veci,
m-au închis între pereții reci
și mi-au pus zăbrele la fereastră.
Azvârlit în temnița dușmană
gem adânc, însângerat de fier
și-atunci pun câte-un crâmpei de cer
din seninul tău – bandaj pe rană.
Foamea când îmi cască noi abise,
vine câte-un pui de cozonac
ce-a crescut ca mine, pe Bugeac
trupul să mi-l sature prin vise.
Țara mea de dincolo de ape,
dacă șovăi în credința mea
simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea
toți stejarii din Orhei pe-aproape.
Când îmi dau târcoale bezne grele,
lilieci când se izbesc de grinzi,
numai tu prin noapte îmi răspunzi
policandrul Nistrului cu stele.
Zgribulit, în hainele vărgate,
astăzi cântul iernii îl ascult.
Hora noastră a murit de mult,
frigul mușcă tălpile-ngheţate.
Dar pândesc la drum o primăvară
să o-ntindem iar din prag în prag
hora mare sub același steag,
Ţara mea de dincolo de Ţară.
Colonia Galeşu, 1963
Aurel Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu Eisenbraun)
