Preotul Grigore Naumenko, Rochester, NY
Care dintre cititorii noștri nu a experimentat ceva similar cu următoare întâmplare? Intri într-un magazin pentru a cumpăra o pâine. La casă, în fața ta, este un bărbat între două vârste, într-o cămașă fără mâneci. Brațele și probabil toată partea superioară a corpului sunt acoperite de tatuaje din cele mai colorate și variate. Încerci să nu te holbezi, dar priveliștea acestei “arte” totuși te dezgustă. Omul își face cumpărăturile și apoi pleacă. Îți vine rândul la casierie, unde ești întâminat de către o tânără plăcută. Privești la ea si observi că este “împodobită” cu diferite piercinguri în nas, urechi, și chiar în pleoapele ei. Îți vine greu să te mai uiți la ea. Îți plătești pâinea, fără să o mai privești și pleci cât de repede poți, propunându-ți ca data viitoare să cumperi pâine din altă parte. Trăim într-o societate liberă. Fiecare are dreptul să facă ce vrea cu trupul lui, desfigurându-l după bunul plac al fiecăruia. Dar oare aceasta este ceva potrivit? Este îngăduit pentru un creștin ortodox să-și străpungă trupul, pentru a-l decolora cu tatuajele? Sentimentul nostru inițial, pe care l-am avut la tejgheaua magazinului, ne spune că nu este îngăduit. Dar de ce oare? Putem sprijini repulsia noastră interioară înnăscută față de astfel de mutilare psihică cu unele explicații și argumente raționale? Se pare că putem. În primul rând, există o interdicție directă și clară a acestei practici în Sfânta Scriptură. În a treia Carte a Vechiului Testament, Leviticul, citim următoarele: Să nu vă faceți tăieturi pe trupurile voastre pentru un mort, și nicio inscripție încrustată asupra voastră: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (19:28). În plus, dacă ne uităm la istoria tatuajului și a piercing-ului, putem vedea în mod clar că există o legătură directă cu păgânismul. Iată ceea ce Terry Watkins, și alți cercetători au spus despre acest lucru în articolul intitulat “Tatuaj … Voi vă închinați la ce nu știți:” “De-a lungul istoriei tatuajul a purtat amprenta păgânismului, demonismului, închinării la Baal, șamanismului, misticismului, păgânismului, canibalismului și orcărui alt cult păgânesc.
Tatuarea nu a fost niciodată practicată de creștini. Și ori de câte ori și oriunde, în istorie apare creștinismul – tatuajele au dispărut. Singura excepție o face secolul al XX-lea, prin creștinii săi căldicei și neascultători. Nașterea tatuajului a rodit întotdeauna fructele religiilor păgâne și misticiste. Fără excepție, cercetare după cercetare, studiu după studiu, carte după carte, nu au reușit să descopere rădăcinile tatuajului.”(www.biblebelievers.com/watkins_tattoos).
Piercingul si tatuajele nu sunt lipsite de riscuri medicale. Riscul ridicat de transmitere pe cale sanguină a unor boli cum ar fi hepatita B și C, tetanos, și HIV în timpul acestor proceduri a fost clar definit și foarte bine documentat de CDC. Un bun exemplu în acest sens este focarul de hepatită B din 1961 din New York, în urma căruia tatuajul a fost scos în afara legii până în 1997, când a fost din nou legalizat. Până la ora actuală Crucea Roșie americană nu permite să doneze sânge timp de 12 luni persoanei căreia i s-a făcut un piercing sau tatuaj. Și aceasta deoarece prezintă un risc prea mare ca și transmițător de hepatită sau HIV pentru beneficiarii sângelui său.
În cazul în care acest lucru nu este de ajuns, vă aducem la cunoștință următoarele. Biserica ne învață că, în viața viitoare, trupurile noastre vor învia și se vor uni din nou cu sufletele noastre. Ce știm despre aceste trupuri pe care le vor avea drepții după înviere? Mai întâi de toate, în esență aceste trupuri vor fi aceleași cu cele pe care le avem acum. Sfântul Apostol Pavel ne spune: Iar când acest trup stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune, și acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: ”moartea a fost înghițită de biruință”. (I Corinteni 15:54). Mai mult decât atât, Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că trupurile celor drepți vor fi ca Trupul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos după Învierea Sa. Acestea vor fi transformate în trupuri înduhovnicite, dar ele își vor păstra caracteristicile pe care le-au avut în viață. Atunci când, după Învierea Sa, Domnul nostru s-a arătat ucenicilor Săi, ei s-au înspăimântat, pentru că ei credeau că El este un duh. Cu toate acestea, El i-a încredințat spunând: Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, că Eu sunt: pipăiți-Mă și vedeți; un duh nu are nici carne, nici oase, cum Mă vedeți pe Mine având (Luca 24:39). El este poate să treacă prin ușile încuiate (Ioan 20:19), cu toate acestea, ucenicii Îl recunosc fără șovăire că El este. Domnul nostru mănâncă o bucată de pește și un fagure de miere înaintea ucenicilor Săi (Luca 24:42).
Vrednice de luat în seamă sunt cuvintele Sfântului Apostol Toma, care la auzul veștii că Domnul a înviat, el răspunde cu binecunoscutele sale cuvintele de îndoială: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede (Ioan 20:25). După opt zile, Domnul Se arătă din nou ucenicilor săi și alungă orice îndoială din inima lui Toma, spunând: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile mele; și adu-ți mâna ta, și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios (Ioan 20:27). Trupul Domnului înviat era transfigurat, dar totuși purta semnele patimii Sale. Semnele cuielor și rana din coasta Sa străpunsă de soldatul roman și din care a curs sânge și apă, erau foarte vizibile. Prin urmare, orice semne cu care ne însemnăm trupul, orice găuri facem în trupul nostru cu ace si cuie vor fi vizibile sau nu pe trupurile noastre înviate? Acestea vor fi consecințe, urme ale păcatului, ale viețuirii noastre întinate. Și știm că nimic necurat nu va intra în Împărăția Cerurilor.
Știu că aceaste rânduri vor fi citite de către unii credincioși care, într-un anumit moment al vieții lor au hotărât să-și facă un tatuaj sau piercing. Domnul este milostiv. Nu există niciun păcat pentru care să ne pocăim cu sinceritate și pe care Domnul să nu-l ierte. Dacă cineva are un tatuaj care poate fi șters, fără a-și pune în primejdie sănătatea, ar trebui să o facă. În cazul în care unul are cercei sau piercing-uri în unele părți din trupul lui, ar trebui să le scoată cât mai repede. Apoi, ar trebui să meargă la părintele lui duhovnicesc și să ceară iertare de la Dumnezeu pentru acest păcat în Sfânta Taină a Spovedaniei și Domnul va ierta, pentru că El este milostiv. Iar cei care s-au gândit să-și tatueze numele prietenei sau prietenului pe trupul lor sau să-și pună piercing-uri, să înțelegă odată pentru totdeauna că lucrul aceasta nu este bineplăcut înaintea Domnului.
