Terapia adicțiilor, un proces de durată: Lecția Cuvioasei Maria Egipteanca

Aproximativ 17 ani s-a luptat Sfânta Maria din Egipt cu hipersexualitatea, dar și cu alte adicții sau patimi – boli sufletești, conform limbajului bisericesc. Parcurgerea vieții sale, scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, poate fi o lecție despre terapia dependențelor.

Boala cu care s-a luptat Maria Egipteanca este numită în Biserică desfrânare sau prin termenul grecesc porneia (πορνεία), care semnifica, literal, prostituție.

Privit superficial, procesul vindecării pare simplu. Îndemnată de Maica Domnului, Maria a ales să fugă de toate într-un loc pustiu. Nu mai avea bărbați, nu mai avea vin, nu mai avea nici măcar minimul necesar unui trai decent.

Cuvioasa Maria a fugit de toate, însă nu a putut fugi de ceea ce devenise. Dependența nu a putut dispărea brusc: „Șapte­sprezece ani am petrecut în pustia aceasta, ca și cu niște fiare cumplite luptându-mă cu poftele mele nebunești”, mărturisea Sfânta. Adică exact atât timp cât s-a dedat cu totul poftelor sale.

„Înce­pând să gust hrană, îmi venea dor de carne și de pește, pe care le aveam în Egipt, însă doream și băutura vinului cea poftită de mine, pentru că mult vin beam când eram în lume; iar aici, neavând nici apă, cumplit mă ardeam de sete și cu nevoie răbdam. Încă mi se făcea și dor de cântece desfrânate, care foarte mult mă tulbura și mă silea să cânt cântece diavolești, cu care mă deprinsesem”.

Psihoterapeuții spun că pentru orice dependent sprijinul primit de la semeni este esențial. Maria a ales singurătatea, dar nu era singură:

„Dar îndată lăcrimând și în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduin­țele pe care le-am făcut când am ieșit în pustia aceasta și mă duceam cu gândul înaintea Icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea, și înaintea ei plângeam, rugând-o să izgonească de la mine gândurile acelea, ce-mi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce de-ajuns plângeam și mă băteam în piept cu osârdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni și mi se aducea o alinare, care mă scotea din întreitele valuri ale ispitelor”.

Acest tratament este atât de dur întrucât patimile sau adicțiile au alterat firea omului. Asceza teantropică (adică în conlucrare cu Dumnezeu) prin care omul se convertește ontologic constituie o adevărată terapie: „Datorită ei omul poate părăsi starea patologică, contrară naturii, recâștigându-și sănătatea firii sale dintâi prin întoarcerea la Dumnezeu cel care l-a făcut”, notează Jean-Claude Larchet în Terapeutica bolilor spirituale.

„Dar cum îți voi povesti, părinte, gândurile mă mânau iarăși la desfrânare. Foc se aprindea înlăuntrul nefericitei mele inimi; toată mă ardea și mă ațâța spre pofta împreunării. Îndată ce însă un gând ca acesta mă ataca, mă aruncam la pământ și udam pământul cu lacrimi, socotind că apare chezășuitoarea mea, ca o apărătoare în fața mea, călcătoarea de lege, și ceream pedeapsă pentru călcarea făgăduinței. Nu mă sculam de la pământ – se întâmpla să stau zi și noapte – până ce nu mă lumina acea lumină și-mi alunga gândurile”.

Adicția nu dispare complet aproape niciodată, este un alt fapt evidențiat de psihologi. La fel sugerează și cuvintele Sfintei. Iată ce-i zice Părintelui Zosima, după 47 de ani de abstinență aspră, Cuvioasa Maică Maria:

„Mă înspăimânt să-ți spun, pentru că de-mi voi aduce aminte de atâtea supărări și nevoi pe care le-am suferit, de gândurile cele cumplite care m-au tulburat, mă tem ca nu cumva iarăși să mă cuprind de dânsele”.

După un proces lung și extrem de aspru, vedem cum Sfânta și-a ușurat atât sufletul, cât și trupul de adicțiile sale. Sfântul Zosima o văzuse cum, în mod minunat se ridicase la în[lțimea de un cot  (aproximativ jumătate de metru) de la pământ în timpul rugăciunii ei.

Însăși citirea vieții ei poate încuraja în lupta sa împotriva adicției un dependent de substanțe, de jocuri, de sex ș.a.m.d. Dacă Maria din Egipt a ajuns Sfântă, poți fi și tu la fel de bine. Îți trebuie curaj, determinare și rugăciune. De asemenea, nu ezista să apelezi la sprijinul celor din jur: de la prieten și duhovnic, până la specialiști în psihoterapie, în funcție de necazul care te supără.

Sursa: basilica.ro.

Previous Post

Pe urmele sihaștrilor din Pustiul Iordanului

Next Post

Ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi – mărturii

Related Posts
Total
0
Share