– Gheronda, poate fi cineva virtuos din fire?
– Cineva poate fi din fire simplu, iubitor de linişte, blând. Acestea însă sunt daruri fireşti pe care i le-a dat Dumnezeu şi pe care el trebuie să le cultive, pentru a le înmulţi. Prin nevoinţa pe care o va face, va primi darurile duhovniceşti, harismele Sfântului Duh.
– Înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu sau virtute care se dobândeşte încet-încet prin lucrarea duhovnicească pe care o face cineva?
– Ascultă, înţelepciunea este dar. Să spunem că tu nu ai acest dar, însă ai altul. Cultivând darul pe care îl ai, cultivi odată cu el şi înţelepciunea împreună cu alte virtuţi, completând astfel virtuţile care îţi lipsesc. De pildă, când cineva se nevoieşte cu înfrânarea, cultivă totodată şi tăcerea, trezvia, rugăciunea, înţelepciunea etc.
Toate virtuţile şi toate patimile se cultivă, depinde însă de lucrarea pe care o face omul. Dacă va cultiva virtuţile, se vor dezvolta virtuţile, iar patimile vor fi înăbuşite. Dacă va cultiva patimile, ele se vor dezvolta şi virtuţile vor fi înăbuşite. Dacă le cultivă pe amândouă, se vor dezvolta amândouă şi va ieşi ceva amestecat. Ca să înţelegeţi aceasta, gândiţi-vă la o grădină care are şi flori şi buruieni. Dacă sunt cultivate buruienile, acestea vor creşte, iar florile vor fi înăbuşite. Dacă sunt cultivate florile, ele vor creşte şi vor înăbuşi buruienile. Dacă sunt cultivate toate împreună, nu vei putea deosebi florile de buruieni.
Pentru ca omul să sporească, trebuie să cunoască ce patimi are şi să se străduiască să le taie. De asemenea, trebuie să cunoască darurile pe care Dumnezeu i le-a dat şi să le cultive. Dacă le cultivă cu smerenie, repede se va îmbogăţi duhovniceşte. Dacă cineva lucrează duhovniceşte, devine bun, dacă rămâne nepăsător, devine rău.
Am văzut suflete care, deşi aveau un ogor roditor, fiindcă l-au lăsat necultivat, s-a umplut de tufe şi mărăcini. Iar alte suflete, al căror ogor era plin de tufe şi mărăcini, l-au desţelenit şi l-au săpat, şi s-a făcut roditor. La ce folos dacă Dumnezeu ne-a dat un ogor bun, iar noi l-am lăsat să devină pădure deasă? Ce să ne facă Dumnezeu dacă în ogorul nostru ar putea rodi trestia de zahăr, iar noi suntem mulţumiţi cu trestia de baltă şi nu ne îngrijim să o dezrădăcinăm şi să cultivăm trestia de zahăr? Din trestiile de baltă poţi să faci numai coşuri, nu să scoţi şi zahăr…
Dumnezeu va cere socoteală de la fiecare dintre noi, dacă a înmulţit sau nu darul pe care i l-a dat. Dacă cuiva i-a dat cinci daruri, acela trebuie să le facă zece; nu este de-ajuns să le facă nouă. De aceea, pe cât poate cineva, să se nevoiască cu smerenie şi cu discernământ ca să ia notă maximă, căci Dumnezeu va cere socoteală dacă a dublat talantul pe care l-a primit, dacă pe cei doi i-a făcut patru, dacă pe cei cinci i-a făcut zece. Prin urmare, orice talant care este dublat este răsplătit de Dumnezeu cu nota maximă. Iar dacă cineva, din multă râvnă, şi nu din egoism, dintr-un talant va face zece, acest fapt Îl va înduioşa nu numai pe Dumnezeu, ci şi pe oamenii cu inimă de granit.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
