PS Ignatie (Episcopul Hușilor)
Ochii sunt cei care vorbesc despre sufletul unui om. Poţi să îţi dai seama din ochii unui om dacă este blând, luminos cu inima sau dacă este răutăcios si viclean. Poţi să îţi dai seama dacă este sentimental, răbdător şi smerit. Închipuiţi-vă că vă întâlniţi cu oameni care au ochii acoperiţi. Nu veţi putea distinge caracteristicile şi trăsăturile specifice ale acelora. Doar văzând ochii omului, îl poţi descrie.
Pasajul evanghelic ne relatează una din minunile săvârşite de Hristos cu un orb din naştere. Este o minune al cărei final ne poate contraria. Fariseii şi cărturarii au pus la cale, în răutatea şi micimea sufletelor lor, să nege o evidenţă, să desfiinţeze o minune al cărei subiect este fost orbul din naştere.
Atunci când vrei să distrugi o evidenţă sau o experinţă atât de clară, începi să îl interoghezi, să îl anchetezi pe beneficiarul acestei schimbări radicale. Aşa s-a întâmplat cu orbul din naştere. Pentru el, vindecarea, faptul că a primit vederea de la Dumnezeu-Omul, era o realitate de necontestat. Nimeni niciodată nu ar fi putut smulge această evidenţă. Cărturarii şi fariseii, în orbirea lor sufletească, ar fi vrut să îi smulgă această evidenţă, de care el s-a bucurat, anume că a primit vederea.
Să nu ne înşelăm că o asemenea atitudine este specifică vremurilor biblice. Din nefericire o găsim multiplicată şi în timpurile pe care le trăim. Sunt negate evidenţele credinţei, sunt negate certitudinile credinţei şi experienţele pe care fiecare le trăim.
În perioada comunistă, atunci când vroiau să manipuleze şi să desfigureze o anumită realitate, să desfiinţeze adevărul, era chemată persoana în cauză la anchetă, la interogatoriu, încât să fie determinată să gândească ca şi cel care o interoga, să spună lucrurile pe care vroia să le audă anchetatorul. Acesta încerca să îi spele mintea şi să îl convingă să îşi asume realitatea în care el credea, iar nu cea de care era omul foarte convins. Această atitudine se numeşte ideologie.
«A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd». (Ioan 9, 25)
Când transformăm viaţa într-o ideologie, atunci unica noastră preocupare este de a falsifica adevărul, de a manipula şi de a nega evidenţele. Aşa au procedat fariseii şi cărturarii din Evanghelie. Ei s-au gândit că pot să prostească un cerşetor orb. L-au chemat, încercând să deturneze şi să brutalizeze experienţa pe care acesta a avut-o. În viclenia, superficialitatea şi vanitatea lor, aceştia, în momentul în care îl cheamă pe orb pentru a-l trage la socoteală, încep cu o formulă de jurământ, pe care evreii o cunoşteau foarte bine: «dă slavă lui Dumnezeu». Îl invită pe cel orb să spună adevărul sub jurământ, dar un «adevăr» pe care ei vroiau să îl audă, iar nu cel pe care l-a trăit orbul.
Acesta şi-a dat seama de inepţia şi aberaţia interogatoriului. Răspunsurile pe care el le-a dat sunt de o inteligenţă şi o logică imbatabile, care i-au tulburat pe cărturari şi farisei. De unde i-a dat Dumnezeu acestui orb, despre care ni se spune că era cerşetor – şi deducem că nu era un om şcolit, această inteligenţă? Acest orb, în momentul în care a primit de la Dumnezeu lumina şi vindecarea, a dat dovadă de o inteligenţă orbitoare, strălucitoare în comparaţie cu îngustimea de minte a cărturarilor.
Este atât de inteligent încât nu intră în logica cărturarilor şi a fariseilor. Le dă o replică usturătoare: «nu ştiu dacă Acesta este păcătos. Nu este competenţa mea. Nu am de unde să ştiu sufletul Celui care m-a vindecat. Pot să vă spun faptul că nu am văzut şi, în urma acestei intervenţii asupra ochilor mei, văd. Acest lucru este esenţial pentru mine».
Un asemenea răspuns i-a disperat pe cărturari şi farisei, elita religioasă a poporului evreu, care erau foarte bine pregătiţi din punct de vedere ntelectual.
Acest dialog scoate în evidenţă mintea sclipitoare a celui ce fusese orb. De unde a avut el toate aceste răspunsuri? Din credinţa pe care o avea în Cel care l-a vindecat şi, în egală măsură, din experienţa şi bucuria pe care le-a dobândit din întâlnirea cu Iisus Hristos. El este Lumina lumii, adevărata lumină a minţii şi a inimii omului. De aici a primit darul inteligenţei, încât a putut face faţă tuturor tertipurilor logice. Paradoxal, acesta se vindecă de orbirea sufletească, şi Dumnezeu îi dăruieşte o înţelepciune a minţii orbitoare pentru cărturari şi farisei.
Nu credeţi că lucrurile stau cam la fel şi în lumea în care trăim? Ni se neagă evidenţele, credinţa, minunea pe care o trăim de fiecare dată în Liturghie prin Împărtăşanie. De se întâmplă toate acestea În spatele acestor negări a evidenţelor, a ceea ce noi trăim în calitate de creştini, în Biserică, stă o ideologie. Ideologiile, spunea părintele Arsenie Papacioc, nu au mamă, nici tată. Ele ucid întotdeauna. Ateismul este o ideologie care ucide. Nu-i interesează omul, cu toate trăirile lui personale şi cu ceea ce el experimentează la nivel personal în relaţia sa cu Dumnezeu. Caută să le desfiinţeze. Este ceea ce am trăit, preţ de peste 40 de ani, în comunism. Ideologiile ucid şi transformă oameni. Vor să denatureze firea umană şi să atenteze la demnitatea ei.
Astăzi se întâmplă la fel. Sunt tot felul de ideologii care bântuie în lume. Una dintre cele mai viclene şi malefice este cea a progresiştilor. Ei spun că nu avem nevoie de tradiţie, de rădăcini, de credinţă, de valori. Toate acestea, spun ei, nu sunt esenţiale pentru om. Dacă îi luăm omului credinţa, trăirile lui, valoarea familiei, nu mai rămâne nimic din el. Ideologiile sunt foarte perverse şi viclene. Au o logică malefică, care dezbină şi vor să smulgă din sufletul omului trăirea pe care o are.
De ce credeţi că în vremea aceasta, de încercare pentru noi, marea bătălie se duce în jurul Sfintei Împărtăşanii, a Trupului şi Sângelui lui Hristos? Pentru că trebuie negată evidenţa, trebuie brutalizat un adevăr pe care noi, creştinii, îl ştim. Nu este o simplă pâine şi vin, ci este Trupul şi Sângele lui Hristos. Pentru ideologii acestui veac nu contează experienţa, ci ideile pe care ei le promovează. Locul elitei religioase, a fariseilor şi cărturariilor, au luat-o astăzi alţii, care, la fel ca şi aceia, vor să nege evidenţele. Dumnezeu ne va întări şi, dacă ne vom strădui să ne împărtăşim de lumină, vom primi darul de a da răspunsurile care să conţină o logică la fel de imbatabilă ca a acelui orb simplu.
Dumnezeu este lumina. El ne dă înţelepciunea minţii. Noi spunem despre un om înţelept că are o minte luminată. Ştie să iasă, în situaţii delicate, din hăţişurile complicate ale vieţii. Dumnezeu îi dă această putere, să vadă esenţa, ceea ce este cu adevărat important. La fel, pe acest orb nu-l interesa că va fi exclus din sinagogă. Era convins de ceea ce a trăit.
Din nefericire, poate că noi nu trăim la acelaşi nivel credinţa, încât nimeni să nu ne poată clinti, indiferent câte viforniţe ideologice şi răutăţi s-ar năpusti asupra noastră. Astăzi se pune accent pe interpretarea unui adevăr sau a unei fapte, iar nu pe cum sunt faptele în conţinutul lor.
Revenind la Sfânta Împărtăşanie şi la toată această dezbatere pe care au aruncat-o seculariştii în spaţiul public, vedem că ei sunt foarte preocupaţi de faptul că prin Împărtăşanie s-ar putea transmite virusul. Ei nu se împărtăşesc. Cei care contestă Împărtăşania şi încearcă să ne înveţe cum să ne trăim credinţa, nu au nicio treabă cu credinţa. Nu vedem pe niciunul venind la Sfânta Liturghie. Sunt atât de «îngrijoraţi» de ceva pe care, de fapt, nu îi interesează şi cu care nu au nicio legătură. Este clar că aceasta înseamnă ideologia.
Într-o pictură de la una din mănăstirile din Oltenia este reprezentată Umblarea pe mare a lui Hristos şi venirea în corabia în care sunt ucenicii. În această corabie, care este Biserica, în centru, se află o masă, iar diavolul stă departe şi ţinteşte spre această masă, ca să Îl ia pe Hristos euharistic, Sfânta Împărtăşanie.
Și astăzi sunt interpretate tendenţios realităţile. Fariseii încercau să interpreteze ceea ce a trăit acel orb. Nu îi interesa fapta în sine. Trăim astăzi în epoca «post-adevăr». Pe om nu îl interesează adevărul, ci doar interpretarea pe care fiecare o dă, în funcţie de ideologiile de care este convins”.
Sursa: http://episcopiahusilor.ro
