Diavolul rapid află lucrare pentru mâinile cele trândave, iar Îngerul Domnului repede află îndeletnicirea potrivită mâinilor celor harnice.
În această lume în permanentă mişcare şi neîncetată schimbare şi prefacere, omul trebuie să fie mereu ocupat, fie că vrea, fie că nu, ori cu lucruri bune, ori cu lucruri rele. Căci trândavul de fapt nu stă niciodată degeaba. El este un harnic lucrător în slujba diavolului.
Trupul şi sufletul trândave sunt ogorul cel mai potrivit pentru semănăturile şi recoltele dracilor.
Sfântul Antonie cel Mare zice: „Trupul are nevoie ca să fie supus lucrului, fără preget.”
Sfântul Efrem Şirul zice: „Să ne învăţăm cu munca, aşa ca să nu fie nevoie să ne învăţăm cu cerşitul.”
Toţi ceilalţi Sfinţi Părinţi, fără nicio excepţie, ne învaţă mereu despre necesitatea muncii în scopul mântuirii sufletului omului.
Sfinţii Apostoli împreună cu toţi Sfinţii sunt pentru noi pilde vii de muncă continuă şi concentrată, atât fizică, cât şi duhovnicească. Că omul trândav pe pământ, prin trândăvia lui, nu numai că nu-şi lungeşte viaţa, dar chiar şi-o scurtează- se vede limpede din marea longevitate a multor Sfinţi, care au fost întotdeauna cei mai mari muncitori dintre toţi muncitorii de pe pământ.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
