– Părinte, cum îţi poţi da seama dacă cineva este înşelat?
– Chiar şi din înfăţişarea lui îţi poţi da seama. Cel înşelat afişează o falsă nepătimire exterioară. Se arată smerit şi blând, dar înlăuntrul său ascunde înalta părere ce o are despre sine. Dacă vă uitaţi în ochii lui, veţi vedea că îi vede pe ceilalţi oameni ca pe nişte biete furnici. Dar îţi poţi da seama şi din cele ce le spune. Era un înşelat pe care multă lume îl avea de sfânt. Spunea că i s-a arătat Hristos călare pe un cal, ţinând în mână o ploscuţă cu vin, i-a dat să bea din ea şi de atunci a dobândit harisma mai înainte vederii. Odată, pe când vorbea lumii, cineva l-a întrebat: „De ce nu pot face şi eu minuni?”. „Pentru că tu ai făcut cutare şi cutare păcat…”, i-a răspuns acela. Sărmanul a intrat în panică şi a venit să-mi spună. „Bine, îi spun, oare Sfinţii teatralizează vreodată pe oameni? Numai diavolul teatralizează. Nu înţelegi că vorbeşte diavolul prin el? Şi deşi sunt adevărate cele pe care le spune cel înşelat, totuşi sunt spuse de diavolul”. O femeie mi-a spus că unii duseseră o îndrăcită la cineva despre care auziseră că scoate diavoli etc. Acesta i-a luat şi i-a dus la o bisericuţă părăginită. Îndată ce au intrat în bisericuţă, acela a luat un epitrahil şi l-a pus la gât. Femeia a rămas uimită! Mirean şi să poarte epitrahil! „Eşti preot?”, l-a întrebat. „Ce înseamnă preot?!”, răspunse acela şi începu să-i judece pe preoţi. Astfel au înţeles sărmanii oameni înşelarea aceluia şi au plecat.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
