Doi bătrâni aveau scârbă între dânşii şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit unul dintre ei. Deci, a venit la dânsul un frate să-l viziteze şi l-a rugat bătrânul pe frate, zicând:
– Scârbă avem, eu şi cutare bătrân şi voim ca să-l rogi să ne împăcăm.
Răspuns-a fratele:
– Cum ai poruncit, părinte, eu îl voi ruga.
Și ieşind fratele, socotea întru sine cum să economisească lucrul, căci se temea, ca nu cumva să nu primească bătrânul rugăciunea sau şi mai mare ură se va face. Şi, după iconomia lui Dumnezeu, unul din fraţi i-a adus lui cinci smochine şi câteva dude şi, luându-le, fratele le-a dus în chilia sa. Alegând o smochină şi câteva dude, le-a dus la bătrânul către care avea să meargă şi a zis:
– Avvo, acestea le-a adus unul la cutare bătrân ce este bolnav şi, întâmpinându-mă acolo, mi-a zis: „Primeşte acestea şi dă-le cutărui bătrân, iar eu le-am adus la tine”.
Bătrânul auzind, a stat uimit multă vreme şi a zis:
– Acestea mie mi le-a trimis?
A răspuns fratele:
– Da.
Și le-a luat bătrânul, zicând:
– Bine ai venit!
Apoi întorcându-se fratele la chilia sa, a luat din smochine două şi din dude câteva şi le-a dus şi celuilalt bătrân care era bolnav. Şi făcând metanie lui, a zis:
– Primeşte acestea, părinte, căci ţi le-a trimis cutare bătrân.
Iar el, bucurându-se, a zis:
– Ne-am împăcat.
Fratele a zis:
– Da, părinte, cu rugăciunile tale.
Şi a zis bătrânul:
– Slavă lui Dumnezeu!
Şi s-au împăcat bătrânii cu darul lui Dumnezeu şi cu înţelepciunea fratelui, care i-a unit pe ei cu pace, cu trei smochine şi câteva dude şi nu au cunoscut bătrânii ce a făcut fratele…
Extras din Patericul egiptean.
