Să nu credem vreodată că Dumnezeu nu ne aude atunci când ne rugăm Lui. El ne aude gândurile, tot aşa cum ne auzim noi vocile şi cuvintele unii altora. Iar dacă nu acţionează imediat, aşa cum cerem noi în rugăciune, este fie pentru că ne rugăm cu nevrednicie, fie pentru că cerem ceea ce nu ne este spre bine, fie pentru că, în Atotînţeleapta Purtarea de Grijă a Sa, El întârzie împlinirea cererii noastre până la ceasul potrivit.
Părintele Ioan de Kronştat zice: „Aşa cum prin intermediul rapidului telegraf comunicăm cu oameni care se află la mari depărtări, tot aşa prin credinţa fierbinte, ca şi printr-un fir de telegraf, noi comunicăm repede cu Dumnezeu, cu îngerii şi cu sfinţii. Aşa cum suntem încredinţaţi că impulsul electric transmite repede mesajul nostru, cu atât mai deplin trebuie să credem că rugăciunea credinţei noastre ajunge cu repeziciune la destinaţie. Trimiteţi cererea voastră lui Dumnezeu şi sfinţilor prin telegraful credinţei şi veţi obţine grabnic răspuns”.
Şi iarăşi, într-un alt loc Sfântul Ioan scrie: „Dumnezeu şi îngerii, precum şi sufletele adormiţilor ca şi ale viilor sunt entităţi gânditoare, iar gândul este rapid şi, într-un anumit fel, omniprezent. Gândiţi la ei cu toată inima şi ei vor fi cu voi. Dumnezeu va fi întotdeauna cu voi şi, prin puterea şi darul lui Dumnezeu, aşa vor fi neapărat şi îngerii cu sfinţii şi cu toţi drepţii cei adormiţi”.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
