Într-o zi un preot a mers la un spital, unde era internat un alt preot, ca să-l spovedească. Fusese chemat urgent de preotul bolnav, fiindcă în seara precedentă văzuse o vedenie minunată și înfricoșătoare. A apărut înaintea lui un tânăr prealuminos și îi arăta Cerul, zicându-i: – Pregătește-te să intri în Împărăția Cerurilor, unde slujesc cei vrednici dintre episcopi și preoți, cei care L-au slăvit pe Dumnezeu Cel în Treime cu viața și slujirea lor preoțească… însă tu pocăiește-te!
– Iată Tronul Stăpânului Hristos, unde vei fi judecat cu milă, dar și cu dreptate de către Domnul! … tu însă pocăiește-te!
– Iată Ierusalimul cel de Sus, unde este locuința miilor și miriadelor de Sfinți, care se desfătează de vederea slavei lui Dumnezeu Cel în Treime!… Tu însă pocăiește-te!
– Iată aici este Împărăția Sa, unde stă Domnul slavei, înconjurat de puterile tuturor cetelor îngerești ce cântă „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul și pământul de slava Ta”… Tu însă pocăiește-te!
– Privește la dreapta ta și vei vedea mii de suflete care s-au mântuit pentru că tu le-ai pomenit în slujirea ta de peste 50 de ani. Toți aceștia se roagă pentru tine… Tu însă pocăiește-te!
– Vezi și întunericul adânc din stânga ta și vei auzi strigătele de groază și deznădejde… Tu însă pocăiește-te!
Apoi preotul bolnav a spus celuilalt preot:
– De aceea, părinte, te-am chemat, ca să fac o spovedanie curată și sinceră din copilăria mea și până astăzi.
Din istorisirile pr. Ștefan Anagnostopoulos
