Pedro Faidiga Passos, brazilian convertit la Ortodoxie și stabilit în România, spune că Dumnezeu „l-a pescuit” prin soția sa româncă și astfel i-a descoperit „frumusețea deplină a credinței creștine”. În țara noastră găsește multă pace, despre care este convins că se coboară asupra României prin slujbele Bisericii.
Pedro Faidiga Passos are 27 de ani și s-a născut la Sao Jose do Rio Preto, un oraș situat la 450 km nord-vest de Sao Paulo, cel mai mare oraș din Brazilia. Un program Erasmus l-a adus în inima Europei, la Strasbourg, unde și-a aprofundat studiile muzicale.
Acolo a cunoscut-o pe Raluca, o tânără din Bacău de aceeași vârstă cu el. S-au întâlnit la un curs de semiologie pe care îl frecventau amândoi.
Primul lucru care l-a frapat a fost timiditatea ei. Dar poate că tocmai aceasta l-a câștigat. După o scurtă despărțire, cei doi s-au revăzut la un master în Portugalia și au hotărât să nu se mai despartă.
Cununia civilă au făcut-o acasă la Pedro, în august 2019, iar cununia religioasă în România, unde s-au și stabilit. Înainte de cununie, Pedro a primit botezul ortodox.
„Dumnezeu m-a pescuit prin soția mea”
Tatăl lui Pedro este pastor prezbiterian, astfel încât, până să ajungă în România, Pedro făcea parte dintr-o comunitate creștină unită și activă.
„Și în Brazilia îmi plăcea foarte mult să merg la Biserică”, povestește el. „Mergeam la Liturghie de dimineață, unde erau foarte mulți bătrâni, care mă cunoșteau de când încăpeam într-o cutie de pantofi și se rugaseră pentru mine dinainte de a mă naște”.
Acesta a fost și unul din motivele pentru care tinerii au făcut cununia civilă în Brazilia: la ceremonie au participat mulți membri ai congregației.
„Sunt mai mulți factori care au ajutat la convertirea mea. Eu mereu zic că Dumnezeu m-a pescuit prin Raluca. Dacă nu aș fi cunoscut-o, nu știu dacă aș fi ajuns să cunosc mai bine Ortodoxia. În Brazilia sunt puține Biserici ortodoxe”, spune Pedro Faidiga Passos.
„Dacă nu aș fi cunoscut un om ortodox credincios, cu credință simplă, curată, nu știu dacă aș fi devenit ortodox, așa cum sunt astăzi”, adaugă el.
Bineînțeles că botezul lui a fost precedat de multă analiză și de multe întrebări. Dar Dumnezeu a lucrat în felul Lui, spune brazilianul.
„Am găsit frumusețea deplină a credinței creștine”
„Într-o zi, eram în drum spre facultate. Era un drum foarte frumos, cu mulți copaci, cântau păsările. Mă gândeam: «Tu crezi că e o minciună Trupul și Sângele Mântuitorului în Ortodoxie. Dar dacă este adevărat, indiferent ce anume crezi sau nu crezi tu? Să presupunem că ar fi adevărat. Are sens, sau nu? Ne putem tămădui cu asta? Da».”
Această posibilitate de tămăduire prin participarea la Tainele Bisericii l-a atras cel mai mult.
„Fără tămăduire, de ce folos ne este Ortodoxia? Căutăm să dezrădăcinăm din noi patimile, gândurile rele, încercăm să iubim mai mult pe Dumnezeu și pe ceilalți. Fără aceste eforturi, nu are rost să fii ortodox. Nu are rost nicio religie, de fapt”, spune el. „Prin Trupul și Sângele lui Hristos Dumnezeu, Biserica ne dă pilula tămăduirii veșnice”.
Și l-a mai convins ceea ce el numește „frumusețea Ortodoxiei”. „Convertirea mea la Ortodoxie nu a contrazis, ci a împlinit tot ce credeam eu anterior. Am găsit frumusețea deplină a credinței creștine”, afirmă Pedro.
„Sunt foarte multe imnuri care se cântă în biserica mea protestantă, al căror sens adevărat l-am găsit în Ortodoxie. De exemplu, bunicii îi plăcea mult un imn făcut pe versetele Psalmului 50. Îl cântam la noi, în Brazilia, cu un anumit sens. Dar, ca ortodox, având Sfânta Împărtășanie, tot sensul se schimbă! Înțeleg sensul deplin al cuvintelor «mai vârtos decât zăpada mă voi albi»”.
Familia lui Pedro a primit vestea convertirii așa cum orice familie iubitoare ar face-o.
„A fost puțină tristețe din partea lor, dar Dumnezeu lucrează. Sper că îi va ajuta și pe ei să cunoască mai bine credința. Uneori, tata zice în predicile lui lucruri ortodoxe fără să știe. Iar eu mă mir să-l văd vorbind uneori atât de ortodox. Sigur Dumnezeu în timp le va descoperi și lor taina”, precizează Pedro Faidiga Passos.
Veșnicia s-a născut în satul românesc
Pedro și soția sa, Raluca, au vizitat împreună Clujul, Oradea, Craiova, Oașa, Brașovul și Bucovina, care i-a plăcut brazilianului în mod special.
„La Mănăstirea Necula am văzut iubirea Maicii Domnului revărsată prin monahii de acolo și oamenii din zona aceea”, spune el. „Astăzi, când nici la Biserică nu mai mergem pe jos în orașele noastre, mi-am imaginat cum se adună oamenii la hram în fiecare an, venind pe jos, chiar și de la Oradea sau Baia Mare. Parcă le simt bucuria de a fi cu toții împreună și cu Maica Domnului”.
„Maica Domnului vede iubirea aceasta și ne dă și mai multă iubire și bucurie pentru a face ostenelile acestea”, spune el.
Alt loc memorabil pentru Pedro a fost Memorialul Durerii din Sighetul Marmației. Dacă ar fi să descrie într-un cuvânt, ar ezita între șocant și puternic, în balanță înclinând mai mult către cel din urmă. „Ce am fi făcut noi în locul lor?”, s-a întrebat. „Oare am fi avut puterea să nu ne lepădăm de Hristos?”
De curând a vizitat și Maramureșul. „Sentimentul a fost de veșnicie. Parcă timpul acolo nu mai contează. Parcă Dumnezeu a dăruit o bucățică de pământ înveșnicit”.
Maramureșul, cu casele sale de poveste, cu căruțele trase de animale, cu oamenii muncind în curți și la câmp, i s-a părut „un loc unde timpul a vrut să se oprească. Impresia este de veșnicie, nu de vremuri vechi, «retrograde». Este un loc foarte liniștitor”, explică el.
România are darul de a te liniști
„În general România are acest dar de a te liniști”, subliniază Pedro Faidiga Passos. „Le spun tuturor că România mi se pare un loc foarte liniștit în comparație cu Brazilia”.
La Bacău, în orașul soției, poți merge oriunde pe jos. Pe străzile mai mici sunt puține mașini. Chiar și în orașe mai aglomerate găsești în cartiere câte o Biserică liniștită sau chiar o mănăstire.
„Cred că Biserica și la aceasta ajută: să fie un duh mai liniștit peste toată România. În această țară e de fapt același duh ca în Bisericile ortodoxe: și la nuntă, când se joacă hora, e tot un dans ritmic și calm, cu o frumusețe și o bucurie liniștite”.
„Aceeași stare transmit și cântările bisericești: «Binecuvântat ești Doamne, învață-ne îndreptările Tale!» se cântă la Pomenirea Morților. Și dacă mergi la înmormântare, și dacă participi la bucuria unei cununii, e același duh de pace”, spune Pedro.
Cum se percep românii pe ei înșiși
Aceasta contrastează uneori cu unele atitudini păstrate în societate după comunism. „Când merg la Poliție pentru niște acte sau la magazin, eu mă aștept la un «Bună ziua, ce mai faceți?», dar mă șochează când aud sec: «Spuneți!» Nici nu știu cum să reacționez”, povestește el.
„Dar România are o frumusețe deosebită și îmi pare foarte rău când românii zic că aici nu este civilizație și că ar trebui să fugă din țara aceasta”.
„Aud aceasta destul de des și mă întristează. Odată, eu și cineva din Grecia vorbeam cu alți doi români. Noi spuneam ce frumos este în România, în timp ce românii vorbeau numai de rău despre țara lor”, adaugă el.
Să nu pierdem pacea
Cu toate acestea, Pedro se gândește să rămână în România. El crede că românii pot oferi lumii multă credință și pace.
„În această perioadă dificilă a istoriei, românii au nevoie de a fi cu Hristos. Au nevoie de liniștire, nu să se gândească toată ziua la vaccinuri și Antihrist. E bine să te gândești un pic, dar să nu stai cu mintea în aceste lucruri. Domnul Iisus Hristos a spus că vom fi prigoniți, dar noi să stăm cu ochii la El, fără să pierdem pacea”.
Primul Post Mare petrecut ca ortodox a fost pentru Pedro în plină pandemie și lockdown. A fost o încercare foarte mare pentru el.
„Dacă nu ești prezent în Biserică la slujbe, nu e același lucru: să fii împreună cu toți ceilalți la biserică de Paști, să ne împărtășim toți și să cântăm cu toții Hristos a înviat. Sper că Dumnezeu va ajuta și anul acesta vom putea să fim împreună de Paști”, spune Pedro.
Sursa: http://basilica.ro
