Un călugăr a plantat un măslin și a început să se roage:
„Doamne, trimite niște ploaie pentru copacul meu.”
Și Domnul a trimis ploaie.
Copacul era gata să moară de la atâta ploaie, iar călugărul s-a rugat:
„Și acum, Doamne, Îți cer să trimiți mult soare pentru pomul meu.”
Și Domnul a oprit ploaia și a trimis soarele.
Copacul a crescut.
Călugărul a continuat să se roage:
„Doamne, trimite un mic ger pentru a întări rădăcinile și ramurile.”
Domnul a trimis înghețul și copacul a murit.
Călugărul era foarte supărat. S-a dus la un alt călugăr pentru a-i spune ce s-a întâmplat și pentru a-și împărtăși durerea.
„Vezi, zise celălalt călugăr, am și eu un măslin. Arborele meu a crescut bine, dar eu m-am rugat într-un mod diferit. I-am spus lui Dumnezeu că El este Creatorul acestui copac și știe cel mai bine ce este necesar pentru el. Am cerut doar lui Dumnezeu să aibă grijă de el și El face asta”.
Acest lucru este valabil și pentru noi. De multe ori cerem de la Dumnezeu ce credem noi că avem nevoie. Dar Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem noi nevoie.
Cerem să ne scape de anumite boli sau primejdii, dar poate că tocmai acelea ne sunt nouă cel mai de folos la mântuire.
Aveți încredere totală în Bunul Dumnezeu și în purtarea Lui de grijă!
