În timp ce se afla în fața copiilor din clasa a 5-a, Doamna M., în prima zi de școală, le-a spus un neadevăr: că îi iubește pe toți la fel de mult.
Totuși, acest lucru nu era posibil deoarece, în primul rând, cufundat în banca sa, era băiețelul numit Gheorghe A.Doamna M. îl urmărise pe Gheorghe în anul precedent și observase că acesta nu se juca cu ceilalți copii, hainele sale erau neîngrijite și era murdar mai tot timpul.
Și Gheorghe putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei M. îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros și rosu, un X mare și îngroșat și să îi dea nota 4.
La școala la care preda doamna M. trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Gheorghe îl lăsase intenționat la urmă.
Totusi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese: “Face temele cu grijă, este manierat și este o plăcere să fi în preajma lui.”
Profesoara din clasa a 2-a scrisese: “Gheorghe este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boala incurabilă, iar viața de acasă trebuie să fie foarte grea.”
Profesoara din clasa a 3-a scrisese: “Moartea mamei sale l-a afectat mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva.”
Profesoara dintr-a 4-a a scris: “Gheorghe este retras și nu mai este interesat de școală. Nu are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei.”
De-acum, doamna M. înțelesese problema și i-a fost rușine de ce făcuse. S-a simtit și mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase și împachetate în hârtie strălucitoare mai puțin Gheorghe.
Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obișnuită de culoare maro.
Doamnei M. i-a fost greu să îl deschidă în fața celorlalți.
Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brățară căreia îi lipseau unele pietre și o sticluță de parfum pe trei sferturi goală.
Ea i-a certat când a observat că brățara era drăguță și parfumul mirosea frumos. Gheorghe A. a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune: “Doamna M., astăzi miroși exact ca și mama.”
După ce copiii au plecat, doamna M. a plâns timp de aproape o oră.
În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea și aritmetica și a început să îi învețe altfel pe elevi.
Doamna M. i-a acordat o atenție deosebită lui Gheorghe.
Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să își revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacționa mai bine.
Până la sfârșitul anului, Gheorghe ajunsese cel mai isteț elev din casa și, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toți la fel, a devenit alintatul său.
Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Gheorghe în care ii spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut încă șapte ani până a mai primit un semn de la Gheorghe.
Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă și că ea rămăsese cea mai bună profesoară pentru el.
Cinci ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina în curând și facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigura pe doamna M. că fusese cea mai bună profesoară .
Apoi au mai trecut încă cinci ani și a mai venit o scrisoare, cu același mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Ing. Gheorghe A.
Apoi o nouă scrisoare în care o anunța că se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu câțiva ani în urmă și o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă și să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui.
Bineînţeles că a acceptat. Și a purtat brățara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit același parfum pe care îl primise demult de la Gheorghe.
S-au îmbrățișat, iar Gheorghe i-a soptit la ureche: “Multumesc pentru că ai crezut în mine. Mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot însemna ceva.”
Doamna Moșteanu i-a șoptit cu lacrimi în ochi “Gheorghe, ai înţeles greșit . Tu eşti cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”
Nu poți niciodată să știi cum poți influenta viața altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ține seama de acest lucru în aventura ta prin viață și încearcă să schimbi în bine ceva în viața celorlalți cu care te intersectezi.
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și-ntinde o mână pentru a o ajuta să se ridice!
