Ierom. Savatie Baştovoi
În Evanghelia de azi avem un fiu schimbător și un tată neschimbat. Același tată îi dă partea de avere cerută fiului dornic să apuce calea largă a păcatelor, același tată îi oferă totul atunci cînd fiul, măcinat de pocăință, nu mai cere nimic.
Pilda aceasta este despre fiu, dar mai mult este despre tată.
Iubirea tatălui este nezdruncinată. Atunci cînd fiul îi cere partea de avere, el o oferă netulburat – deși fiul, prin pretenția sa, își îngroapă, de fapt, tatăl, căci moștenitorul intră în drepturi abia după moartea părintelui.
Fiul vine la tatăl său și îl tratează ca pe un mort, iar tatăl îi îndeplinește cererea.
Deși tatăl știa că o va risipi. Nu îl mustră, deoarece știa că e în zadar.
I-a oferit ceea ce a cerut pe cînd era rău, iar cînd nu a mai cerut nimic, i-a oferit totul!
Ceea ce a oferit la cerere a fost mai puțin decît ceea ce a dat fără a fi rugat! A dat doar o parte cînd i s-a cerut, dar a dat totul cînd nu i s-a cerut nimic!
Smerenia fiului său a aprins în tatăl iubirea cea de viață dătătoare! El nu l-a putut privi dezbrăcat de slavă și lipsit de dreptul său de fiu și atunci a strigat: “Mort era și a înviat! Pierdut era și s-a aflat! Aduceţi degrabă haina lui cea dintîi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mîna lui şi încălţăminte în picioarele lui!” (Luca 15, 20-22).
Haină și inelul erau însemnele că e stăpîn deplin și moștenitor al Tatălui.
Acest tată pe care Hristos ni-L înfățișează ca chip al Tatălui ceresc, mărinimos cum numai Hristos Îl poate închipui și care pururea ne așteaptă cu brațele deschise, gata să ne îmbrățișeze și să ne facă moștenitori ai Împărătiei Sale, chiar înainte ca noi să cerem, numai de ne-am întoarce în chip smerit.
