Un măgar fără rege e un simplu măgar

Preot Visarion Alexa

Înțelegeți care este lucrarea talanților, a darurilor pe care le pune Dumnezeu în om? Slujirea celorlalți.

Fiecare om este înzestrat de Dumnezeu cu mari talanți (daruri) și este foarte important să înțelegem că aceștia ne sunt dăruiți nouă de un Dumnezeu personal.

Aceste daruri nu sunt însă simple zorzoane, nu sunt simple obiecte de paradă, simple manifestări și nu sunt nici măcar prilej de laudă pentru omul acela.

Nu se cade să lauzi un om! Când începi să lauzi un om, începi să-i sapi groapa. Tu lauzi omul, fără să vezi, fără să-l ajuți să vadă darurile pe care Dumnezeu i le-a făcut.

Iisus răstoarnă într-un fel piramida lumii, în care șeful este în vârf și baza este formată din “neica-nimeni”. El îi așază în primul rând pe cei neștiuți și sprijină toată piramida de șef, spunând: “Dacă vrei să fii șeful altora, slujește-i!”

Înțelegeți care este lucrarea talanților, a darurilor pe care le pune Dumnezeu în om? Slujirea celorlalți.

Din păcate, societatea noastră face o mare greșeală: încă de mici copii suntem îndemnați să fim cei mai buni. Încă din fragedă pruncie, suntem forțați de către părinții noștri să devenim cei mai buni dintre cei buni, suntem îndemnați să facem slalom printre ceilalți, potențând în noi orgoliul și mândria, care mai târziu vor fi dușmanii noștri teribili.

Noi nu învățăm copiii noștri să descopere și să folosească darurile care sunt în ei, ci îi învățăm să domine, să fie violenți sufletește, să trăiască după principiul lui Darwin: cel mai puternic învinge, cel mai slab piere, mâncat de ceilalți!

Iisus însă pune problema total invers, Iisus spune că dacă vrei ca darurile tale să fie lucrătoare, măsura acestei lucrări trebuie să fie slujirea celorlalți. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta, dacă începi să spui oamenilor că nu ai timp, dacă tu contezi cel mai mult dintre toți, atunci aceasta este calea spre demonizare.

Cel mai bun dintre toți, cel mai competent dintre toți, cel care calcă peste ceilalți, de obicei, este un om îndrăcit, plin de orgolii și de mândrie.

Puterea de a ne pune în slujba celorlalți, de a ne dărui, a ne apleca asupra nevoilor lor, o avem doar de la Bunul Dumnezeu, pentru că știm că El a făcut asta pentru noi și a pus înlăuntrul fiecăruia dintre noi darurile Sale.

De aceea, când cineva îți aduce mulțumire pentru ceva, smerit lucru este să te gândești că darurile pe care tu le-ai dăruit la rândul tău nu sunt de la tine, din puterea ta, ci de la Domnul.

Știți povestea aceea cu măgarul lui Buridan?

Un rege avea un măgar și, când ieșea cu el prin târg, toată lumea făcea adulație în fața lui, iar măgarul, văzând aceste plecăciuni, își închipuia că lumea îl cinstește pe el. Într-o zi, găsind grajdul deschis, a plecat spre târg și, odată ajuns acolo, a început să se poarte ca și cum el ar fi rege, iar oamenii văzând că măgarul e nebun l-au prins și l-au legat. Cum stătea măgarul acolo, i-a venit în minte gândul acesta:

“Oare nu cumva lumea se pleca în fața mea pentru că regele stătea pe spatele meu?”

Un măgar fără rege, așadar, e un simplu măgar!

Dacă ești conștient că orice mulțumire, orice act de recunoștință pe care un om îl săvârșește față de tine este de fapt un act de recunoștință față de “Regele” tău, atunci vei fi foarte liniștit. Nu vor crește în tine mândria și slava deșartă, care mai devreme sau mai târziu te vor despărți de Dumnezeu.

A fi creștin este o mare lucrare. Să pui toată viața ta în slujirea celorlalți este o lucrare dumnezeiască.

Adesea, ai impresia că ești pierdut, că încet, încet dispari, dar acest lucru este doar spre Învierea ta și a celor de lângă tine. Iisus spune un lucru extraordinar:

“CINE ÎȘI PUNE SUFLETUL PENTRU CINEVA, ACELA ȘI-L VA CÂȘTIGA!”

De aceea vă îndemn să vă împărtășiți, pentru că odată împărtășiți, odată ce primiți în dumneavoastră Trupul și Sângele Lui (nu pâinica și vinuțul!), începeți să semănați cu El: “blânzi și liniștiți cu inima”. E nevoie însă și de un efort personal, de o împreună-lucrare. Împărtășania nu e magie, să știți.

În om e multă zarvă, în om e mereu dihotomie: un gând trage spre ordine, altul spre dezordine, unul spre ceartă, altul spre împăcare, unul spre smerenie, altul spre dreptate și dihotomia aceasta rupe pe om în două.

Când începi însă să lucrezi talanții tăi, când începi să semeni Lui, mintea și inima se liniștesc, în tine nu va mai exista această dihotomie, pentru că tu știi că în spatele tău stă “Regele”, că El este cel care ține în Mâini frâiele vieții tale.

Total
45
Shares
Previous Post

Bărbatul desăvârşit

Next Post

Troparul Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

Related Posts