Preot Ioan Istrati
Noi, creștinii, de două mii de ani ne cinstim morții, îi sărutăm, le facem priveghi, le aprindem lumânări, îi spălăm, îi îmbrăcăm frumos, le punem icoane pe piept, le punem mâinile sfinte care ne-au crescut în Cruce. Cântăm: “veniți fraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe urmă”. De asta sărutăm trupurile nestricate ale sfinților.
Este strigător la cer, de o mizerie infinită, aducător de blestem veșnic, murdar și plin de osândă ca morții de covid să fie dezbrăcați ca niște animale, dați cu formol, băgați în saci de gunoi, aruncați în mașini claie peste grămadă, zvârliți în morminte fără slujbă ca niște câini. Oameni care și-au păzit cuviința și curăția sfântă toată viața, zac în fundul gol în halele morții. Ce nemernicie.
Respectăm regulile de evitare a contaminării. Dar vrem ca morții noștri să fie îngropați îmbrăcați, să-i vedem, să-i putem prohodi, măcar de la distanță.
Un neam care își batjocorește morții este condamnat la moarte veșnică.
Treziți-vă!!!
