Istorisire adevărată
În plimbarea pe care o făceam, privirea mea străbătea mulțimea și fixa pe unii în mod insistent, chiar deranjant. După câțiva metri, deși căutam altceva, am întâlnit o privire care îmi vorbea parcă fără cuvinte, dar care m-a umplut de remușcări…
În timp ce eu țineam în mână o plăcintă cu brânză și o sticlă cu apă, cu aer nepăsător și rece, acela, flămând și istovit, aștepta nu plăcinta cu brânză, ci sfârșitul său, care nu mai venea… L-am privit din nou și i-am oferit plăcinta împreună cu sticla cu apă. Le-a luat în mână, dar nu a mâncat.
– O țigară ai să-mi dai?
– Nu fumez, i-am spus, dar îndată am alergat la chioșcul de alături și i-am cumpărat un pachet.
I l-am oferit zâmbind și neavând ce altceva să-i ofer, a început „oferta” lui.
– Țigara mă ucide, pe când plăcinta amână întâlnirea cu iadul pentru mai târziu.
L-am privit în tăcere și nemișcat, arătându-i interesul care cerea ca el să continue…
– Nu mă ia, prietene, Maica Domnului, ci mă lasă aici să mă chinuiesc… Să-mi văd patria cum se distruge și eu să nu pot să o ajut… Copiii și tinerii cum se pierd în deznădejde, fără niciun ideal sau plan de viitor și eu să mă topesc… Să-i văd pe bolnavi neajutorați și pe bătrânei marginalizați și aruncați prin azile, iar inima mea să se facă neagră de supărare… Hristos este mereu lângă mine și cu cât Îl rog să mă ia împreună cu El, mă lasă să dorm și vine din nou când mă trezesc… Nu am altă companie, dar nici nemulțumire… Oricând Îl strig, aleargă îndată să mă asculte… Dacă vei cere de la prim-ministru o audiență, nu-l vei vedea niciodată. Dar Stăpânul întregii lumi vine îndată…
În clipa aceea lăcrimează și se oprește din vorbit, pentru a privi în altă parte. M-am așezat lângă el și așteptam să continue… Dar era atât de cald lângă el, în ciuda frigului care era afară, de ai fi zis că avea o sobă lângă el.
În clipa aceea mă privește și-mi zâmbește.
– Soba este dar de la Hristos, îmi spune el, ca să nu-ți spun că noaptea mă și dezvelesc.
Când am văzut că mi-a citit gândul, m-am făcut palid la față. Mi-am dat seama că nu era un om de rând…
– Dreptatea lui Dumnezeu, îmi spune el, este mai mare decât îți poți închipui… Dacă săvârșești ucidere, îngăduința omenească a tribunalului poate să te scoată din temniță mai devreme cu câțiva ani, pe când pentru aceeași fărădelege îți spun că vei merge veșnic în iad… Este cu putință ca omul să fie mai iertător decât Dumnezeu? Dacă te pocăiești de faptele care te îngreuiază, vei fi iertat îndată de către Hristos. De aceea să nu fii atât de aspru cu tine însuți. Dă-i sufletului tău prilejul de a se îndrepta și nu rămâne înlănțuit în legi și rânduieli. Să-ți faci rugăciunea ta întotdeauna și să nu te lași lipsit de binecuvântarea lui Hristos.
– Vreau să te rogi pentru mine, i-am spus eu.
– Dacă eu mănânc plăcinta, tu te saturi? Să te rogi lui Hristos așa cum fac și eu și să ai credință!
Când m-am ridicat, acela a luat plăcinta și zâmbindu-mi, mi-a spus:
– Prietenul meu te va ajuta să găsești ceea ce cauți.
Niciodată nu m-aș fi așteptat ca cumpărând un pachet de țigări și o plăcintă, să primesc ca răsplată înțelepciunea unui om al străzii necunoscut, să primesc în dar „scanarea” neliniștilor mele și încredințarea că Prietenul Hristos mi le va spulbera.
Oamenii lui Dumnezeu sunt printre noi și cine are ochii deschiși, poate să vadă voia Sa, dar și harul Său, cel care transformă un om al străzii într-un înțelept, un necunoscut într-un prieten și un om într-un frate!
