Un stăpânitor temut a avut odată un vis înfricoșător…

Într-o țară din Răsăritul îndepărtat, un stăpâ­nitor temut a avut odată un vis înfricoșător: cum că i-au căzut, unul după altul, toți dinții. Din cale-afară de tulburat, l-a chemat pe tâlcuitorul de vise al curții.

Acela l-a ascultat cu o față îngrijora­tă, după care a zis: „Doamne, trebuie să-ți dau o veste tristă: o să-i pierzi, unul după altul, pe toți cei din familia ta.”

Stăpânitorul, clocotind de fu­rie, l-a băgat la închisoare, după care a poruncit să fie adus înaintea lui un alt înțelept cu faimă.

Acela, după ce a ascultat visul, a rostit: „Sunt fe­ricit că îți pot da o veste bună: o să trăiești mai mult decât toată familia ta.”

Stăpânitorul s-a bu­curat și l-a încărcat cu daruri de mare preț.

Curtenii s-au mirat foarte: „Cum așa? Doar i-ai spus același lucru ca tâlcuitorul de vise dinaintea ta – și atunci, cum se face că el a fost pedepsit, iar tu încărcat cu daruri?”

„Adevărat, amândoi am tâlcuit la fel visul”, a răspuns înțeleptul, „dar în­semnătate are nu doar ce spui, ci și cum spui.”

Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos– traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, editura Sophia, 2018.

Total
40
Shares
Previous Post

Se hrănea cu nădejdea celor viitoare

Next Post

De ce prin scufundare?

Related Posts