Potrivit învățăturii Bisericii Ortodoxe, duhurile au locurile lor de ședere, sălașurile lor, corespunzătoare esenței lor si calităților însușite în mod samavolnic.
Locul de sălășluire al demonilor este spațiul de sub cer, adică văzduhul, suprafața pământului, și genunea sau iadul. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, „… întinderea dintre cer și pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochiul, văzduhul, pământul, servesc drept sălaș pentru duhurile necurate, alungate din Cer. În cartea lui Iov satana este înfățișat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului; el cutreiera pământul, dând târcoale pe el, chinuit de o ură neîncetată față de neamul omenesc (Iov 1, 7). Sfântul Apostolul Pavel îi numește pe demoni duhurile răutății care sunt în văzduhuri (Efes. 6, 12), iar pe căpetenia lor – stăpânitorul văzduhului (cf. Efes. 2, 2). Astfel, îngerii izgoniți din Cer sunt răspândiți în mare număr în văzduhurile pământului”.
Prezența demonilor pe pământ este arătată clar în istorisirile evanghelice, în care sunt descrise diferitele lor fapte și nelegiuiri. Ei reprezintă sursa diferitelor boli si suferințe, pot intra în oameni și animale pentru a-i chinui (cf. Lc. 8, 33; Lc. 13, 16 s.a.). Demonii trăiesc și în apă, asta vădindu-se din învățătura Bisericii Ortodoxe care, în rugăciunile sale de sfințire a apei, Îl roagă pe Dumnezeu să curețe apa de posibila prezență acolo a duhurilor necurate. Vorbind despre locurile propriu-zise ale raiului si iadului, socotim potrivit să facem cunoscut punctul de vedere al ascetului american Serafim Roze. După părerea lui, „aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spațio-temporal; aeronava nu zboară nevăzută prin rai, iar un satelit al pământului prin al treilea cer, și cu ajutorul forajului nu poți ajunge până la sufletele care asteaptă în iad Judecata de Apoi. Ele nu sunt acolo, ci într-un spațiu de altă natură, care începe nemijlocit aici, dar se întinde ca și cum în altă dimensiune”. Această teză corespunde întocmai răspunsului Sfântului Ioan Gură de Aur privitor la locul de aflare a raiului și iadului: „După părerea mea, el este undeva în afara acestei lumi”, spune Sfântul în discuțiile pe marginea Epistolei Sfântului Apostolul Pavel către Romani (31, 3-4).
În timpurile noastre resedința diavolului, căpetenia demonilor, este iadul sau, altfel zis, genunea, tartarul, infernul, viscerele pământului. Sfântul prooroc Isaia a prevestit acest sălas duhului necurat: Si acum, tu te cobori în iad, în cele mai de jos ale adâncului (Isaia 4, 15). S-au împlinit cele prezise stăpânitorului văzduhului, prin autoritatea și puterea lui Iisus Hristos. Domnul l-a legat pe satana pentru toată întinderea timpului dintre cele două veniri ale Sale și, cum e spus în Apocalipsă, l-a aruncat în adânc și l-a închis și a pecetluit deasupra lui (Apoc. 20, 3). Înainte de cea de-a doua venire a Domnului, satana va fi dezlegat din închisoarea lui; și va ieși să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale Pământului (Apoc. 20, 7). Din Viețile sfinților se vădește, de asemenea, că mai-marele duhurilor întunericului, satana, se găsește în iad, iar la suprafața pământului și în văzduh uneltesc dracii diriguiți de stăpânii lor, adică de duhurile necurate din clanurile superioare. Demonii coboară în iad pentru a primi noi porunci și instrucțiuni de la satana, îl informează asupra celor săvârsite de ei și asupra a tot ce se face la suprafața pământului. Tot în iad, potrivit învățăturii Bisericii, se află sufletele păcătosilor, pe care demonii le supun unor chinuri îngrozitoare. Ceea ce e în deplin acord cu spusele lui Hristos: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel vesnic, care este pregătit diavolului si îngerilor lui (Mt. 25, 41).
Sursa: Oameni și demoni, Părintele Rodion – Ed. Cartea Ortodoxă.
