„Nu cumva”, spui, „fiindcă nu era hârtie?”
Era hârtie şi atunci, chiar mai bună decât acum – hârtie din piele. Şi cerneală era, care se decolorează mai greu decât cea de astăzi. Dacă te vei duce la Hilandar, vei vedea manuscrise din acel timp, ale împăraţilor şi Sfinţilor, care sunt mai puţin decolorate ca testamentul bunicului tău.
Sfântul Sava a scris, dar a scris puţin. Într-adevăr, puţin a scris cu cerneală pe hârtie, însă mult, foarte mult printr-un alt mijloc: prin mijlocul folosit de apostolii lui Hristos. Citeşte ce le scrie Pavel corintenilor: cartea noastră voi sunteţi… slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu (2 Corinteni 3, 2-3).
Prin acest mijloc a scris Sava foarte multe cărţi, cu milioanele. Câţi sârbi de Doamne-ajută, atâtea cărţi are Sava. El scrie şi în ziua de astăzi. Toţi acei copii care cântă în fiecare dalb ianuarie: „Să strigăm cu dragoste Sfântului Sava…” sunt cele mai noi cărţi ale lui Sava. El nu le scrie cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu. Şi nu scrie pe hârtie, ci pe inimi. Nu scrie cuvinte trecătoare, ci veşnice; nu cuvinte ale morţii, ci cuvinte ale vieţii; nu cuvinte ale acestei lumi, ci cuvinte ale lumii celeilalte. Cel mai mare şi mai minunat cărturar sârb, neasemuit, neîntrecut!
Biblioteca lui vie este mutată în parte la ceruri; operele lui complete nu se pot arăta acum, ci se vor arăta la sfârşitul lumii şi al vremurilor, la Judecata de apoi a lui Dumnezeu. Atunci se vor putea vedea toate operele lui Sava Nemanidul, scrise cu Duhul lui Hristos, slove vii, suflete omeneşti vii, cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor. Cu adevărat, sfântul sârb este doar un condei ales, iar scriitorul este însuşi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, după cuvântul împăratului David: eu sunt condei de scriitor iscusit (Ps. 44, 1). Acest scriitor iscusit nu este nimeni altul decât Duhul Sfânt, care a scris prin prooroci, apostoli şi Sfinţi.
Sfântul Sava a scris şi prin mortar şi cărămidă, şi prin legi de stat, şi prin Biserici şi şcoli. Hilandarul şi Iicea sunt scrieri ale lui. Şi prima împărăţie sârbească, în măsura în care este fără de prihană şi sfântă, e scriere a lui. Toate acestea însă nu sunt decât mijloace ajutătoare ale nemuritoarelor lui opere, ale sufletelor omeneşti, între care el doreşte să numere şi sufletul tău.
Dacă vreunul dintre sârbi e carte mâzgălită (pokrmacena), vinovat nu este Sfântul Sava, ci el însuşi. Fiecare se mâzgăleşte (krmaci) singur, dar nimeni nu se poate curaţi şi îndrepta fără Duhul Sfânt. Dar ştii tu ce este porcul (krmacea)? Este animalul înaintea căruia nu trebuie, potrivit poruncii Celui Preaînalt, să arunci mărgăritarul.
Pace şi bucurie de la Duhul Sfânt!
Extras din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare – Sfântul Nicolae Velimirovici.
