Întruparea și Răstignirea lui Hristos arată nesfârșita iubire de oameni, milostivire și dragoste a lui Dumnezeu, care a lăsat Cerurile și S-a pogorât pe pământ, ca să ne mântuiască pe noi, cei vinovați, cei nemulțumitori, oamenii nerecunoscători. Apoi ne arată marea vrednicie a sufletului nostru, a chipului lui Dumnezeu, pe care noi fie din neștiință, fie din nepăsare, îl părăsim gol de buna-cinstire și virtute, rănit, pe când pentru trup, pe care îl vom lăsa aici, facem atâtea și atât de mult îl îngrijim!
Sufletul nostru este totul, fiindcă datorită lui trăiește și trupul. Noi însă nu luăm aminte la el, nu-i oferim hrană curată, adevărată și de aceea ne îmbolnăvim sufletește din pricina păcatului, otrăvind viața noastră, ne lipsim de Harul lui Dumnezeu și dau peste noi o mulțime de suferințe, care sunt răsplata îndepărtării noastre de Dumnezeu.
”Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).
