În marțea din Săptămâna Luminată a aceluiași an (n.s. 1983), Cuviosul Paisie a avut o vedenie înfricoșătoare. Era miezul nopții și spunea Rugăciunea având două lumânări aprinse, una pentru vii și una pentru cei adormiți. Deodată, a văzut înaintea sa un ogor mare împrejmuit cu gard de zid și semănat cu grâu, care tocmai începuse să crească. El stătea în afara acestui ogor și aprindea lumânări pentru cei adormiți, pe care le lipea pe zid. În partea stângă, era un loc cu stânci și cu prăpăstii, care se cutremura de mii de strigăte sfâșietoare, care ar fi mișcat și cea mai împietrită inimă. În timp ce Starețul suferea din pricina acelor strigăte și se întreba ce înseamnă toate acestea, a auzit un glas spunându-i: „Ogorul semănat cu grâu, care încă nu a făcut spice, este cimitirul cu sufletele morților care vor învia, iar în locul care se cutremură din pricina strigătelor sfâșietoare se află sufletele copiilor care au fost omorâți prin avorturi”.
După această vedenie, nu-și mai putea reveni din pricina marii dureri pe care a simțit-o pentru sufletele acelor copii.
A scris el însuși această vedenie și a dat-o să fie publicată în periodicul „Familia cu mulți copii”. A și povestit-o multora, subliniind că avortul este un păcat înfricoșător, de vreme ce înșiși părinții îi omoară pe copiii lor nevinovați, lipsindu-i și de Harul Sfântului Botez.
Iar despre legea care nu considera avortul fărădelege spunea: „Atunci când un om încalcă o poruncă a Evangheliei, poartă numai el răspunderea, însă, când ceva, care se opune poruncilor Evangheliei este legiferat de stat, atunci vine mânia lui Dumnezeu asupra întregului popor, pentru a se înțelepți”. Atât de mare era revolta sa pricinuită de această lege criminală, încât, atunci când președintele țării, care a semnat-o, a vizitat Sfântul Munte, Cuviosul a recomandat mănăstirilor să nu-l primească, în semn de protest.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.
