Fericitul Ieronim, pe când trăia în Palestina și se nevoia la peștera de la Bethleem, unde S-a născut Mântuitorul nostru, a avut de praznicul Nașterii Domnului o vedenie minunată.
I s-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un prunc și l-a întrebat:
„Ieronime, acum când toți Îmi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?”
„Virtuțile și rugăciunile mele”, i-a răspuns Fericitul Ieronim.
„E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruiești?”
„Inima mea, sufletul meu și chiar pe mine însumi!”
„Și aceasta o primesc; dar Eu doresc și altceva de la tine!”
„Ce altceva aș putea să-ți dau, Doamne?”, a întrebat, nedumerit, iubitorul de Hristos.
„Dăruiește-Mi păcatele tale!”
Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi:
„Și la ce-Ți trebuie, Doamne, păcatele mele?”
„Vreau să le iau asupra Mea!”
Ați auzit? „Dă-Mi păcatele tale!”, Iisus Hristos dorește păcatele noastre. Să I le dăm în Sfânta Taină a Spovedaniei și El ni le va ierta!
Extras din Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei – Arhimandritul Serafim Alexiev, Editura Sophia.
