Nu rareori se întâmplă ca oamenii care merg pe calea bunei vieţuiri creştineşti, brusc şi, după cât se pare, fără niciun motiv, să înceapă să simtă în ei o paralizie a tuturor puterilor sufleteşti, în urma căreia le apare răceală faţă de toate nevoinţele duhovniceşti de până atunci. Acest lucru li se întâmplă tuturor din când în când. Despre el pomenesc toţi cei care scriu despre viaţa duhovnicească. Sfântul Marcu Ascetul pomeneşte trei mari vrăjmaşi: neştiinţa împreună cu uitarea, lenevia împreună cu nepăsarea şi nesimţirea împreună cu împietrirea.
Este posibil ca Dumnezeu Însuşi să trimită acestea pentru învăţare de minte – să nu ne punem nădejdea în noi înşine. Câteodată luăm multe asupra noastră şi aşteptăm mult de la eforturile, mijloacele şi ostenelile noastre. Dar, iată, Domnul ia harul şi ne lasă singuri, spunând parcă: “Poftim, încearcă-ţi puterile.” Cu cât există mai mult daruri naturale, cu atât mai necesară este aceasta învăţare de minte. Dacă înţelegem acest lucru, să răbdăm. Acestea sunt trimise şi ca o pedeapsă pentru pornirile pătimaşe îngăduite şi neosândite de noi şi neacoperite de pocăinţă.
Cel mai mult nesimţirea şi răceala vin în urma mâniei, a nedreptăţii, a supărării, a osândirii, a trufiei şi a celor asemenea lor. Un singur lucru ne rămâne – să ne rugăm pentru izbăvirea din această uscăciune şi de nesimţire alături de împietrire. În perioada răcelii şi a nesimţirii sunt greu de ţinut în minte cuvintele rugăciunii, totuşi e posibil. Trebuie să lucrăm împotriva sinelui. Tocmai ostenirea sinelui va fi mijlocul de a-L îndupleca pe Domnul spre milă şi de a înapoia harul. Nu trebuie nicicum să renunţăm la rugăciune“.
Sfântul Macarie spune: Domnul vede cât de sincer îţi doreşti binele acesta… şi ţi-l trimite. Iar rugăciunea împotriva răcirii inimii [să o faci], cu cuvântul tău, înainte de pravilă şi după pravilă…, ca şi cum aduci înaintea feţei Lui un suflet mort: “Vezi , Doamne, cum este sufletul meu! Zi, aşadar, un cuvânt şi se va vindeca!” Cu aceleaşi cuvinte şi în timpul zilei să I te adresezi mai des lui Dumnezeu.
Extras din Sfaturi înţelepte– Sfântul Teofan Zăvorâtul, Editura Egumeniţa.
