Viața nu ne aparține

Preot Adrian Agachi

În Franța a fost adoptată ieri legea care permite, în anumite condiții, sinuciderea asistată și eutanasia. Franța se alătură astfel altor state europene în care aceste practici au fost reglementate prin lege.

Nu ne alegem momentul în care ne naștem. Dumnezeu îl hotărăște. Firesc este ca și sfârșitul existenței noastre pământești să fie hotărât tot de Cel care ne-a dăruit viața.

Din perspectivă creștină, viața pământească este un dar al lui Dumnezeu și își păstrează caracterul sacru de la începutul până la sfârșitul ei natural. Porunca dumnezeiască „să nu ucizi” (Ieșirea 20, 13) reprezintă un reper moral permanent, care nu poate fi relativizat de evoluțiile legislative sau culturale. De aceea, eutanasia și sinuciderea asistată nu pot reprezenta răspunsuri autentice la suferința omenească.

Răspunsurile creștine la suferința omenească constau în iubirea, alinarea, solidaritatea cu cei care trec prin dureri și boli cumplite, precum și în asumarea responsabilității de a-i îngriji.

A permite sinuciderea asistată sau eutanasierea aproapelui aflat în suferință nu este o dovadă de compasiune, ci o renunțare la responsabilitatea de a-l îngriji cu dragoste și dăruire și o suprimare a darului vieții sale primit de la Dumnezeu.

O societate este cu adevărat umană atunci când își ocrotește membrii cei mai vulnerabili, nu atunci când transformă provocarea deliberată a morții într-o soluție legală.

Pentru conștiința creștină, respectul față de viață rămâne o datorie permanentă, iar adevărata compasiune înseamnă întotdeauna îngrijirea, nu distrugerea vieții.