Visele sunt înşelătoare

– Părinte, mă chinuiesc nişte vise urâte…

– Atunci când ai un vis urât, niciodată să nu cercetezi ce ai văzut, cum ai văzut, dacă eşti vinovat şi cât eşti de vinovat. Vicleanul vine noaptea, deoarece nu a putut să te ispitească ziua. Dumnezeu îi îngăduie câteodată să ne ispitească în vis ca să vedem că încă nu a murit omul cel vechi. Alteori vrăjmaşul se apropie de om în somnul său şi-i arată diferite vise ca să se mâhnească atunci când se trezeşte. De aceea să nu le dai nicio importanţă. Să-ţi faci semnul crucii peste tine, peste pernă, şi să pui crucea şi vreo două icoane pe peretele de deasupra pernei pe care dormi şi să rosteşti Rugăciunea lui Iisus până ce te va lua somnul. Cu cât le dai importanţă, cu atât mai mult va veni vrăjmaşul să te ispitească. Şi aceasta nu este ceva care se întâmplă numai la cei mari, ci şi la cei mici. Chiar şi la copiii cei mici, cu toate că sunt îngeraşi, vrăjmaşul merge şi îi înfricoşează atunci când dorm, făcându-i să sară din somn, să ţipe şi să alerge înfricoşaţi şi plângând în braţele mamei. Alteori se apropie de ei îngerii, iar ei, râzând în somn, se trezesc din pricina marii lor bucurii. Prin urmare visele pe care le aduce ispititorul sunt o înrâurire exterioară a sa asupra omului în timp ce doarme.

– Părinte, dar când simţi o apăsare în vreme ce dormi?

– Uneori asta se datorează unei stări de nelinişte pe care o trăieşte omul în timpul zilei sau a diferitelo temeri, bănuieli etc. Fireşte, aghiuţă le poate folosi pe toate acestea ca să facă o oarecare legătură şi să-l ameţească pe om. De multe ori somnul este atât de uşor, încât cel ce doarme crede că este treaz şi se roagă ca să scape de strânsoarea care îi ţine chiar şi respiraţia.

Uneori diavolul poate lua chipul unui om sau al unui Sfânt şi să apară în somnul cuiva. Odată s-a arătat unui bolnav în chipul Sfântului Arsenie şi i-a spus: „Sunt Sfântul Arsenie. Am venit să-ţi spun că vei muri. Auzi? O să mori!”. Omul s-a cutremurat. Un Sfânt niciodată nu vorbeşte astfel unui bolnav. Şi chiar de ar fi să moară bolnavul, dacă i se arată un Sfânt ca să-l înştiinţeze despre moartea lui, i-o va spune însă cu bunătate: „Fiindcă Dumnezeu a văzut că te chinuieşti, de aceea te va lua din această viaţă. Dar caută să te pregăteşti”. Nu-i va spune: „Auzi? O să mori!”.

– Părinte, dar atunci când strigă cineva în somn?

– Este mai bine, căci se trezeşte… Multe vise sunt din pricina neliniştii. Atunci când omul se nelinişteşte sau este obosit, acestea se luptă înlăuntrul său şi le vede în vis. Eu de multe ori atunci când în timpul zilei mă confrunt cu diferitele probleme ale oamenilor, cu nedreptăţile ce se întâmplă etc., după aceea în somn mă cert cu celălalt: „Bre, eşti fără frică de Dumnezeu, eşti nesimţitor!”, strig şi din strigătele mele mă trezesc.

– Părinte, din vise poate prevedea cineva ce i s va întâmpla?

– Nu, nu daţi atenţie viselor. Fie plăcute, fie neplăcute de sunt, nu trebuie să credem în ele, pentru că există primejdia înşelării. Nouăzeci şi cinci la sută din vise sunt înşelătoare. De aceea Sfinţii Părinţi spun să nu le dăm atenţie. Foarte puţine vise sunt de la Dumnezeu, dar şi acestea, ca să le explice cineva, trebuie să aibă curăţie şi alte calităţi, precum Iosif[1] şi Daniil, care aveau harismă de la Dumnezeu. „Îţi voi spune, i-a spus Daniil lui Nabucodonosor, şi ce vis ai văzut şi ce înseamnă”[2]. Dar la ce stare ajunsese! Se afla în mijlocul leilor, dar aceia, cu toate că erau flămânzi, nu se atingeau de el[3]. Avacum i-a dus de mâncare, iar acela a spus: Şi‑a adus aminte de mine Dumnezeu?[4] Dacă nu Şi-ar fi adus aminte Dumnezeu de prooroc, atunci de cine Şi-ar fi adus aminte?

– Părinte, unii oameni nu au vise.

– Mai bine că nu au. Nu cheltuiesc nici pe bilete, nici pe benzină. În vise vezi într-un minut ceva a cărui vizionare ar fi durat în realitate ceasuri, zile, pentru că se suprimă timpul. Iată, din aceasta poate pricepe oricine psalmul: O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri, care a trecut[5].

[1] Fac. 37, 5–11;

[2] Daniil 2, 25–46;

[3] Daniil 6, 16 ş. u.

[4] Daniil, Bel şi balaurul 1, 45.

[5] Ps. 89, 4.

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Total
93
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 22, 23-33)

Next Post

Viețile Sfinților – august, ziua 14

Related Posts