Ierom. Savatie Baştovoi
Sfîntul Ioan Gură de Aur zice că vom fi miluiți pentru săracii care ne vor recunoaște în ziua Judecății. Cînd diavolul va scoate înainte faptele noastre rele, săracii pe care noi i-am uitat, cei pe care i-am luat vreodată la ocazie cu mașina, sau le-am dat un fular că era frig, sau o bomboană, sau le-am dat sticla noastră să bea, sau le-am zîmbit și i-am întrebat cum le mai merge, toți săracii din viața noastră vor sări atunci și vor zice: “Doamne, noi îl cunoaștem, el e om bun, a fost milostiv cu noi!”
Despre aceasta este și Evanghelia din Duminica Înfricoșatei Judecăți. Toată viața noastră este o lucrare a milei, o vindecătoare și prietenoasă lucrare a milei cu cei pe care nu îi cunoaștem, dar despre care Hristos a zis că sînt chiar El, căci El Însuși se indentifică cu toți săracii și faptele făcute lor le primește ca pentru Sine.
Cît de cumplit păcat este a nesocoti un sărac, a rîde de boala și neputința cuiva, știind că Însuși Hristos a avut atîta milă, încît S-a făcut pe Sine asemenea, doar pentru a-i mîngîia. Dumnezeu a coborît din slava Sa Cerească, luînd trup, și osteneală, și ocări, și bătăi pînă la moarte, doar pentru a încuraja pe sărmani, iar noi nu ne mișcăm din confortul nostru nici pentru a privi măcar spre cel ce ne cere o bucată de pîine. Iată de ce Hristos ne spune că vom fi judecați de săraci, adică de felul în care a fost inima noastră față de ei.
Iar mila trebuie să fie față de toți, căci nici Hristos nu a făcut deosebire între răufăcătorii care stau în temniță și cei condamnați pe nedrept, ci doar ne-a zis să-i cercetăm; la fel și pe bolnavi, fie că s-au îmbolnăvit din pricina păcatelor, fie din pricini neștiute – pe toți să-i miluim, lăsînd cunoașterea sufletelor unuia Dumnezeu, căci a Lui este judecata și slava, în vecii vecilor. Amin.
