Păcătosul are Judecătorul său. Nu răpi, dar, dreptul de judecată al Unuia-Născut! Lui Îi este rezervat scaunul de judecată.
Vrei să judeci şi tu? Ai şi tu un scaun de judecată, care îți aduce mult câştig şi nicio pagubă. Ia-ți conştiința ta de judecător! Adu înaintea ei toate păcatele tale. Cercetează toate păcatele sufletului tău, cere-i amănunțită socoteală şi spune-i: Pentru ce ai îndrăznit să faci cutare şi cutare păcat?
Iar dacă nu vrea să-ți judece păcatele tale şi le judecă pe ale altora, grăieşte-i aşa: Nu te judec pentru păcatele altora! Nu pentru acelea te-am chemat să te dezvinovățeşti! Ce te priveşte pe tine dacă altul este păcătos? Te întreb pe tine: Pentru ce ai săvârşit cutare şi cutare păcat? Apără-te pe tine, nu acuza pe altul! Uită-te la păcatele tale, nu la ale altora!
Chinuie-ți cu astfel de întrebări necontenit sufletul!
Extras din Omilii la Matei, omilia XLII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23 – Sfântul Ioan Gură de Aur.
