Preot Alexandru Lungu
Am ocazia să ascult din scaunul spovedaniei diferiți oameni și să descopăr sfințenia dincolo de proloagele și viețile Sfinților, care par cărți prăfuite și uneori tind să ni se înfățișeze ca niște lecturi fantastice, rupte de adevăr.
Am o bătrânică cu viață de sfântă în căminul de bătrâni unde slujesc. Dacă ați știi ce înseamnă rugăciunea de toată clipa și ați avea ocazia să auziți un om care o trăiește, fără teoretizări, având puțină școală, dar fiind plină de învățătura Harului Duhului Sfânt, care pe cele neputincioase le face puternice, v-aţi dori să opriţi timpul în loc. Se roagă de mic copil și răzbate de fiecare dată în dialogul cu Dumnezeu, la ceas de dimineață devreme, dar mai ales în mijlocul nopții, atunci când propria ei cameră devine foc. Simți după un timp unde se afla harul și cine L-a cunoscut pe Dumnezeu dincolo de dogme și teorii, pipâindu-L la fel ca Apostolii și femeia păcătoasă din Evanghelie.
Într-un cămin de bătrâni se pot ascunde uneori mari rugători și adevărate comori ale crestinătății. Gândiți-vă doar la faptul că un om se roagă și în timpul acestui act sfânt, devine partener de dialog cu Maica Domnului sau Sfântul lui drag, care se așează la marginea patului și o binecuvântează.
Credeți ce vă spun eu? Un om care atunci când îți stă în preajmă degajă miros de mir curat și ochii îi sunt săpați de râurile lacrimilor ce nu încetează la miile de Doamne Iisuse, miluiește-mă!
I-am cerut în final să îi fotografiez mâna, întrucât chipul sfințeniei nu poate fi dezvăluit până în momentul plecării la marea revedere cu Dumnezeu Creatorul. Sunt un preot privilegiat să spovedesc chipuri ale sfințeniei, iar atunci îmi dau seama cât sunt de mic și neînsemnat în fața unui astfel de stâlp al credinței. Sus inimile !
