Yoga și învățământul, karma, castele

Monahul Arsenie Vliangkoftis

      Bucurați-vă în Domnul, iubiți ascultători!

Astăzi, la emisiunea „Desăvârșiți-vă întru Domnul” vă vorbește Părintele Arsenie Vliangkoftis de la Mănăstirea Sfântului Arsenie din Sithonia-Halkidikis. M-am gândit să ne ocupăm astăzi de ceva deosebit și am luat pretext de la un subiect care a apărut în ultimul timp, ultima lună aș spune. Este vorba despre eventualitatea introducerii yogăi în școli.

Părintele Arsenie: Oricât ar părea multora de necrezut, există această eventualitate, există un astfel de caz. Desigur nu este inclusă în Programa Analitică, însă propunerea unui oarecare consilier din Atena, din cadrul Educației Fizice, Nicolae Tripodis, de a organiza seminarii de inițiere în yoga pentru cadrele didactice de gradul întâi și doi – cu alte cuvinte se adresează și învățătorilor și profesorilor – ne pricinuiește, așadar, subiectul emisiunii de astăzi: Yoga și Învățământul.

Ce este yoga?

În ultimii ani acest termen se vehiculează de mass media și de multe reviste de largă circulație, în multe emisiuni, și, mult puțin, toți au auzit și știu câte ceva despre ea. Însă nu știu ceea ce este ea în realitate. Așadar, astăzi ne vom ocupa cu yoga și cu meditația, aratându-vă ceea ce sunt ele în realitate și nu cum le prezintă, de obicei, cei care vând acest produs.

De obicei în țara noastră, Grecia, și, în general, în Occident, Europa și America, yoga este prezentată ca o gimnastică, o tehnică sau chiar ca o știință. Și aș vrea să cercetăm fiecare dintre acestea separat, ca să vedem dacă corespund realității. Repet că pretextul acestei conferințe ni l-a dat consilierul pentru Educație Fizică din Atena, dl. Tripodis, care recomandă organizarea de seminarii în scopul învățării yogăi de către îmvățători și profesori. Pe de-o parte, consilierul pentru Educație Fizică prezintă yoga ca o gimnastică, dar pe altă parte, așa cum văd și în programul său, are și subiectul „Filozofia yogăi”. Așadar, yoga nu este numai gimnastică, ci și altceva.

De asemenea, citind subiectele seminarului, vede oricine că este vorba de niște termeni sanscriți; vorbesc despre asanes[1]. Va prezenta o maestră a nindra-yogăi[2]. Dar să vedem dacă este vorba despre o gimnastică sau este vorba doar de gimnastică.

În acest punct, lucrurile vor fi clarificate de un guru. În limba indiană guru sunt numiți dascălii iluminați – se presupune -, care sunt în stare – se presupune – să-i îndrume pe discipolii lor la iluminare. Însă ce fel de iluminare este aceasta, vom vedea. Dar un guru, adică un dascăl iluminat, este o autoritate în subiectele spirituale, potrivit totdeauna cu concepția lor, și merită să vedem ce ne spune referitor la acest subiect, cu toate că el nu o pune în lucrare. Adică este și el unul din cultivatorii principali ai confuziei prin care prezintă yoga drept gimnastică. Într-un moment de sinceritate, guru Satyananda, care a murit acum vreo 20 de ani, adresându-se cadrelor superioare ale mișcării sale, spune următoarele:

„Care este adevăratul scop al yogăi? Celor care caută în mișcare frumusețe, îi trimitem la centrele de frumusețe. Celor care vor să-și modeleze trupul lor cu yoga, le recomandăm să meargă la centrele de educație fizioterapeutică. Pentru că (luați aminte), la centrele de yoga trebuie să te aducă numai scopul dezvoltării conștiinței tale, spune guru Satyananda. În acest spirit, continuă guru, și numai în acesta, am pus în funcțiune multe ashramuri în toată lumea”.

Ashramurile sunt comunitățile ideale în care se cultivă yoga. Așadar, guru hindus ne spune aici clar – și ce trebuință mai avem de alți martori? – că yoga nu este o gimnastică. Dacă cineva vrea să facă gimnastică, gurul îi recomandă să meargă la o sală de gimnastică, căci la yoga trebuie să ne aducă, spune el, scopul dezvoltării conștiinței”.

Așa cum am spus mai devreme, ceea ce aici, într-un moment de sinceritate, o mărturisește vorbind cadrelor superioare ale mișcării sale nu o expune în afară, deoarece linia comunicativă atât a grupării concrete, cât și a tuturor grupărilor yoga care acționează în Occident este aceasta: Yoga este independentă de religie, nu are caracter religios, este o gimnastică, o tehnică, o știință.  Însă, potrivit cuvintelor guru-lui Satyananda, ea nu este o gimnastică sau, cel puțin, nu este numai gimnastică. Căci, așa cum spune un cercetător german al sectelor și al hinduismului, F. W. Haach, cineva poate spune că în armată s-a folosit trupește deoarece a făcut și exerciții de gimnastică, însă armata nu are acest scop, nu este o sală de gimnastică, cu toate că cineva se poate folosi din alergare și din exerciții trupești.

În același fel și yoga poate cuprinde în ea exerciții trupești, dar esența ei nu este aceasta. Ci yoga, așa cum spune Satyananda, este o cale pentru dezvoltarea conștiinței, desigur potrivit cu concepția lor, și vom vedea care este ea. Este un drum către iluminare, așa cum spun ei, o cărare către iluminare. Așadar, yoga nu este gimnastică, este o minciună prezentarea ei drept gimnastică.

Cealaltă minciună sau înșelare, care este larg răspândită referitoare la yoga, este faptul că este prezentată ca știință. Și în acest subiect se dezmint din însăși textele lor. Și aceasta are valoare, deoarece despre asta nu vorbește cineva care leapădă yoga sau o vede cu ochi critic, ci însăși textele lor hinduse spun că yoga nu este știință. În hinduism există textul, cel mai sfânt să zicem așa, care se numește Bhagavad Gita, în traducere „Cântecul divin”. Așadar acolo, în Bhagavad Gita, în Cântecul divin, dumnezeul hinduismului, Krishna – desigur pentru noi un zeu mincinos -, spune că yoga este o descoperire a sa pentru oameni. Iar acest lucru este foarte important. Așadar, dacă yoga este, potrivit cu textele sfinte ale hinduiștilor, o descoperire a dumnezeului Krishna pentru om, înseamnă că nu este știință. Și într-adevăr nu este știință în felul în care omul occidental percepe termenul de știință.

Așadar, yoga nu este nici gimnastică, nici știință.

Dar atunci de ce gurușii hinduși prezintă în felul acesta yoga în Occident? Au constatat, iubiții mei, că oamenii occidentali au un mare respect pentru știință, pentru cuvântul rațional, pentru raționalism. Au constatat, de asemenea, că cea mai mare parte a occidentalilor nu sunt dispuși să-și schimbe religia și să îmbrățișeze, să spunem hinduismul sau budismul, căci și în budism există yoga. Budismul este, dacă vreți, o evoluție a hinduismului, ca să spunem foarte simplu. Deci occidentalii nu sunt dispuși, la prima vedere, să-și lase convingerile lor religioase și să devină budiști sau hinduiști, de aceea nu le spun că yoga este parte integrantă a unei religii, a hinduismului și budismului, ci le spun că este neutră din punct de vedere religios, că este o știință sau o gimnastică. Așadar, minciună și una și alta, adică înșelăciune.

Cineva, care a făcut mulți ani yoga, mi-a spus:

–      Părinte, acesta este necazul meu: m-au înșelat și nu mi-au spus dintru început că prin ceea ce fac mă îndepărtez de Creștinism și mă înrolez în altă religie. Încet-încet am devenit hinduist.

Așadar ei ascund aceasta, lucru foarte necinstit. Dacă cineva ar vrea să devină hinduist, desigur aceasta este alegerea sa, însă noi ca păstori ortodocși suntem obligați să spunem că această cale a hinduismului sau a budismului, este o cale foarte depărtată de adevărata cale a cunoașterii lui Dumnezeu și a comuniunii cu Dumnezeu, care se păstrează numai în Biserica Ortodoxă. Aceasta suntem datori să o spunem limpede. Biserica nu obligă pe nimeni să urmeze calea ei. Hristos ne cheamă fără să silească libertatea noastră și cere să lucreze în noi mărinimia. Așadar, dacă cineva vrea să devină hinduist sau budist pentru că vrea să practice yoga, aceasta este alegerea sa. Însă este inadmisibil să-i înșele pe oamenii nebănuitori și mai ales pe tineri, cărora le prezintă yoga drept gimnastică sau știință.

De asemenea, yoga este prezentată în Occident ca partea luminoasă a vieții. Este un mod, spun ei, de dezvoltare a memoriei, de mai multă dăruire pentru studii, pentru muncă, de îmbunătățire a relațiilor în cadrul familiei, de alungare a stresului… Trebuie să mărturisim că negustorii acestui produs spiritual au înțeles foarte bine ceea ce vrea omul occidental; că este stresat, că caută sensul vieții, că vrea lucruri ușoare și lesne de împlinit. Și astfel i le prezintă. Însă, potrivit tuturor textelor lor, yoga nu este partea luminoasă a vieții, așa cum spune un mare cercetător al religiilor și profesor misionar în același timp, protestant – nu are importanță, deoarece el vorbește ca un om de știință -, Johannes Aagaard de la Universitatea Arhus din Danemarca, care arată că yoga, potrivit cu toate textele, nu este o artă a vieții, ci o artă a morții.

S-a dezvoltat yoga ca o artă, dacă vreți, dacă poate spune cineva asta, ca să moară „fără durere” bătrânii indieni retrași în pădurile din satele lor. Așadar yoga este o artă a morții, nu o artă a vieții. Deci, clarificăm încă o înșelăciune foarte răspândită în Grecia , în Europa și America: Yoga nu este partea luminoasă a vieții, ci este o artă a morții.

Aici va trebui să facem o paranteză, pe care o consider importantă, și vom vorbi despre unele principii referitoare la concepția despre lume a religiilor orientale, cum ar fi karma și reîncarnarea, concepția pe care o au despre Dumnezeu și despre om, despre lume, așa încât cele pe care le spun despre yoga să fie mai lesne de înțeles. Așadar, potrivit cu concepția pe care o are hinduismul și budismul despre Dumnezeu, despre om și despre lume, trebuie să spunem că ei consideră că omul, mai degrabă sufletul omului este ca o picătură, care va trebui să dispară în oceanul supraconștiinței universale care, hai să o numim Dumnezeu, cu toate că ei nu au, repet, concepția despre Dumnezeu așa cum o avem noi creștinii. Adică pentru ei Dumnezeu nu este o Persoană, ci este o supraconștiință impersonală universală, este o energie. Sufletul, individul va trebui să dispară ca o picătură în oceanul lui Brahma, a supraconștiinței universale, a acestei energii care, vorbind limba occidentală, să zicem, am numi-o „dumnezeu”.

Așadar existența, ființa, are un sens negativ în hinduism. Nu este ceva bun, nu este o binecuvântare, nu este un dar al lui Dumnezeu, ci este o cădere, este un blestem. Iar aceasta ne amintește de Platon, potrivit căruia sufletele căzând din lumea fericirii în care trăiau, lumea ideilor, pedeapsa lor era să se unească cu trupurile. Deci, așa cum Platon accepta reîncarnarea, tot așa și hinduiștii și budiștii acceptă această mare înșelare a reîncarnării, adică după moartea trupului, sufletul intră în alt trup. Și există un ciclu nesfârșit de nașteri și morți – care se numește samsara în hinduism -, iar scopul este să iasă cineva din acest ciclu al renașterilor. Modul de a ieși – spun ei înșiși, hinduiștii, budiștii și discipolii Noii Ere -, este să nu acumuleze „karma”. Karma este energia pe care o acumulează cineva câtă vreme trăiește și acționează. Așadar, pentru a nu acumula cineva karma, trebuie să nu acționeze, trebuie să nu trăiască. Ceea ce spun acum este adeverirea celor pe care le-am spus mai înainte că yoga este o artă a morții, iar nu o artă a vieții. Deci trebuie să ne eliberăm de viață, iar ca să ne eliberăm, va trebui să nu acționăm. Dar fiindcă este un lucru îndrăzneț să spună aceasta, că adică va trebui să se ajungă la o completă lipsă de acțiune, spun altceva: că va trebui cineva să acționeze fără alipire, adică ca și cum și-ar juca rolul său pe scena unui teatru, fără să se identifice cu el. Atunci și numai atunci nu acumulează karma. Atunci și numai atunci se scurtează ciclul renașterilor, din care trebuie să iasă, deoarece, repet, viața este ceva rău. Așadar yoga este ceva ce pricinuiește frică atât înaintea vieții, cât și înaintea morții.

Acum să vedem ce înseamnă „a acționa fără alipire”. Cercetătorul german al hinduismului,  Fritz Chaak, povestește:

„Eram în India, într-un sat, și mergeam pe jos, însoțit de un indian. Pe drumuri erau mii de cerșetori. Am băgat mâna în buzunar ca să scot ceva să-i dau unuia dintre ei. Atunci indianul a zâmbit și mi-a spus:

–      Ah, voi, occidentalii, sunteți de neîndreptat! De ce să-l ajuți? Acela acolo unde se află și cerșește, își plătește karma din viețile anterioare. Trebuie să-l lași să-și plătească karma cu care este dator. Căci dacă tu îl ajuți, în esență nu-l ajuți, ci se va naște iarăși ca să-și plătească karma pe care o datorează. Așadar trebuie să-l lași acolo să se prăjească.

Vedeți ce concepție?

Deci pentru a face cineva o faptă bună, pe care noi o vedem bună, cu participare, cu compătimire, acest fapt este considerat rău, negativ, pentru că acumulează karma. Dacă, dimpotrivă, faci ceva care pentru noi creștinii, care suntem considerați de ei neiluminați, este rău; dacă faci, să spunem, o tâlhărie fără participare, ca un săvârșitor rece să zicem, ca și cum ți-ai juca rolul pe scena teatrului, fără să te identifici cu rolul tău; dacă faci o tâlhărie fără alipire, această faptă este considerată pozitivă, deoarece nu acumulezi karma și îți înlesnește să ieși din ciclul renașterilor, din samsara. Se vede aici o completă inversare a concepției despre bine și rău, despre moral și imoral, pe care o avem nu numai noi, creștinii ortodocși, ci, în general, omul occidental aș spune, ale cărui principii, orice am spune, se plasează pe temelii creștine. Potrivit discipolilor yogăi, potrivit hinduismului și budismului, nu există bine și rău într-un sens absolut. Binele și răul sunt două fețe ale aceleiași monede. Ceea ce are importanță este să acționeze cineva fără alipire, adică în felul în care am spus.

Așadar, vorbind intuitiv și cu exemple, dacă cineva doarme în casa sa, acum în vreme de vară, cu fereastra deschisă, iar un răufăcător intră în camera sa și-l pradă, îl rănește și-l omoară, victima și-a plătit karma sa. Dar ucigașul? Și ucigașul și-a plătit karma sa. Nu este vinovat nici unul, nici altul. Mai degrabă victima va trebui să fie și recunoscătoare față de ucigaș, va trebui să-i adreseze mulțumiri, deoarece, fără ucigaș, nu ar fi putut să-și plătească karma sa.

Și acum vă întreb: Există o teorie mai retrogradă, mai întunecoasă, mai medievală, mai reacționară, sau cum vreți s-o mai numiți, decât această teorie? Și o prezintă drept partea luminoasă a vieții și drept ceva foarte modern, ca să folosesc expresia în domeniu. Dar unde este? Aceasta este cel mai întunecat ev mediu.  Și sunt, luați aminte, cele care sprijină orice absolutism. Dar de ce cel care stăpânește este sus? Pentru că are karmă bună din viețile anterioare. Dar de ce alții sunt nefericiți, supuși, robi etc? Pentru că au karmă negativă. Deci cele mai bune susținătoare, așa cum spune o cercetătoare americană a hinduismului, pentru orice stăpânire este teoria karmei și a reîncarnării.

Și desigur nu vom vorbi și despre caste, o altă sminteală și un alt ev mediu întunecat în toată măreția lui. Mai întâi este casta nobililor, cei care au karmă bună, o alta sunt negustorii. Mai este și marea castă a mulțimii poporului, care este condamnată. De ce? Pentru că nu au karmă bună. Așadar, karma este de vină.

Spun acestea ca să se arate că aici nu este vorba nici de gimnastică, nici de știință și nici, cu atât mai mult, de partea luminoasă a vieții, ci este vorba, și aceasta o spunem fără frică și patimă, căci trebuie cândva să așezăm lucrurile la locul lor, ca să nu pescuiască în ape tulburi unii abili și să-i momească pe oameni, atât tineri, cât și mai în vârstă. Așadar aceasta este realitatea: este vorba despre un întunecat ev mediu în toată măreția lui, care se schimbă luând chip modern cu care, chipurile, ne vor ajuta. Dar se întreabă cineva: Bine, dar de ce nu s-au ajutat pe ei înșiși sărmanii indieni, care știu acestea și le practică de sute și mii de ani? Feng-Shui, de pildă, spune că îi va ajuta pe oameni să-și modeleze spațiul, energia în spațiul lor, pentru a fi fericiți. Și te întrebi din nou: Indienii, care le știu pe acestea de acum trei mii de ani, și-au făcut spațiul lor astfel, l-au aranjat corect din punct de vedere al energiei, ca să fie fericiți în relațiile lor, în treburile lor etc.? Dar se vede că se întâmplă exact invers.

Cealaltă temelie a acestor teorii, temelia spirituală a budismului și a hinduismului este yoga ­– și yoga este o tehnică, repet, indisolubil legată de aceste religii. Yoga este modul prin care, se presupune, că cineva ajunge la iluminare. Adică, cu ajutorul yogăi, prin meditație, va ieși din ciclul renașterilor. Yoga este, în principal, exercițiile fizice, iar meditația este, în principal, partea spirituală. Și acestea două sunt indisolubil legate între ele. Așadar cu ajutorul yogăi va ieși cineva din ciclul renașterilor, de aceea m-am referit pe larg la acest subiect.

Așadar subiectul la care am ajuns în chip firesc și care se leagă direct cu teoria karmei este reîncarnarea. După moartea trupului, spun ei, sufletul intră în alt trup. Poate fi un trup de om, un trup de animal, unele școli de ale lor spun că poate fi chiar și un lucru neînsuflețit: o piatră, un copac sau altceva. Iar această teorie are trecere ca ceva modern. Dar să vedem oare este așa? Dacă este, este ceva care ne ajută?

Am în fața mea textul unui budist lama. Lama în budism este echivalent cu guru în hinduism, sunt dascălii iluminați, sunt autoritățile absolute, adică tot ceea ce spun discipolilor lor este lege, nu admite îndoială. Un astfel de lama însemnat al budismului, Kd-lourin Boccia, a murit acum vreo 20 de ani, scrie în cartea sa următoarele lucruri caracteristice. Ascultați: „Buda a văzut, într-o viață a sa anterioară o mamă alăptând un copil și mâncând pește, apoi aruncând într-un chip foarte rapid oasele peștelui unui câine care se târâse la ușa ei. Scena i s-a părut lui Buda foarte dureroasă, pentru că a putut distinge că în viața sa anterioară copilul a fost cel mai mare vrăjmaș al maicii sale și că cândva în viitor avea s-o vatăme. Peștele era mama ei, iar câinele tatăl ei”. Acestea le scrie budistul lama, însemnat, mare și faimos, imediat după Dalai lama, în cartea sa „Învățături”, carte care s-a editat și în greacă. Dar vă întreb: Dacă acest fapt care este prezentat drept un adevăr care nu admite îndoială, ar fi fost scris de un oarecare om și ar fi ajuns în mâinile unui psihiatru, ce ar fi spus? Sunt sigur că psihiatrul ar fi tras concluzia că acest om, care scrie aceste lucruri și crede în aceste lucruri, are o foarte serioasă tulburare psiho-intelectuală.

Este cu putință să creadă cineva – pentru Numele lui Dumnezeu – că copilul, pe care mama îl ține în brațe și-l alăptează, în viața anterioară a fost cel mai mare vrăjmaș al ei?  Și că în viitor, în această viață, o va vătăma? Și că peștele pe care îl mănâncă, în viața anterioară a fost mama ei? Iar câinele, căruia îi aruncă oasele, în viața anterioară a fost tatăl ei? Acestea, din păcate, spun din păcate, nu sunt niște cuvinte scrise de un psihopat, ci este o învățătură divină – se presupune -, pe care ne-a dat-o un lama important, un dascăl mare și faimos al budismului, iar discipolii vor trebui s-o creadă fără nici o împotrivire. Este cu putință așa ceva? Cu aceste lucruri, pe care le prezintă drept foarte moderne și ajutătoare pentru omul contemporan, este cu putință să fundamenteze relații sănătoase în cadrul familiei? În societate sau la locurile de muncă? Este cu putință ca mama să-l vadă pe copilul ei și să creadă că în viața anterioară a fost cel mai mare vrăjmaș al ei? Bărbatul să vadă în persoana femeii sale că, probabil, în viețile anterioare a fost – știu ei – orice își poate închipui cineva că a fost tatăl său, mama sa, soacra sa, cel mai mare vrăjmaș al ei? Pentru Numele lui Dumnezeu! Astăzi cei mai mulți oameni sunt într-o stare atât de dificilă, încât le mai lipsește numai să creadă în acestea, ca să – iertați-mi expresia – înnebunească cu desăvârșire. Așadar nu sunt numai moderne și ajutătoare teoriile despre karma și reîncarnare, ci și primejdioase, foarte primejdioase pentru echilibrul psiho-inteletual al oamenilor.

Vreau să vă spun că în străinătate, mai ales în Germania și America, s-au făcut, cu destui ani mai în urmă, studii de către psihiatrii, psihologi și oameni de știință, care au identificat și evidențiat aceste pericole. Din păcate în Grecia, așa cum știm, ești ceea ce declari. De aceea sunt prezentate aceste lucruri care, din păcate, au mare trecere la noi. Și ultima modă este că, în ultimi ani, yoga a intrat în toate sălile de gimnastică. Le spun tinerilor:

–      Yoga nu este gimnastică.

–      Ba este, spun ei. Este la modă.

–      Măi copiilor, nu este, le spun din nou.

Dar ei îmi spun că se folosesc trupește făcând yoga. Chiar un prieten mi-a spus:

–      Este foarte normal să fie așa, mai ales dacă îți tai vechile obiceiuri pe care le-ai avut, de pildă țigara. Dacă cineva fuma două pachete pe zi și bea cinci cafele în fiecare zi, apoi le taie și începe să facă exerciții, acest fapt de la sine îl va ajuta să-și îmbunătățească starea sănătății sale.

Nu exercițiile de yoga sunt cele care îi îmbunătățesc sănătatea. Să vă spun un lucru, care este foarte important. În prima fază ale exercițiilor simte omul o îmbunătățire, care se datorează faptului că a tăiat vechile obiceiuri, țigara, multele cafele sau nu știu ce altceva. Însă în faza următoare – și aceasta este foarte important – atitudinile extrem de neobișnuite, așa-numitele în hinduism asane, pe care discipolul le face în yoga, duc la efectul contrar. Adică avem o inversare a sistemului hormonal al organismului, deoarece se presează glandele endocrine. Lucrurile acestea le spun oamenii de știință, dar le spun și oamenii care au mers pe calea yogăi. Iar toate acestea se pot afla și în importanta și excelenta carte a lui Dionisie Farasiotul: Marii inițiați ai Indiei, editată la Tesalonic în 2002. Farasiotul, precum și alți cercetători serioși, spune nu numai că nu ajută la sănătate, ci, dimpotrivă, prezintă riscuri grave și pentru sănătatea fizică.  Deoarece atunci când sunt presate glandele endocrine și se inversează echilibrul hormonal al organismului, intrăm pe un drum foarte periculos. Desigur, gurușii indieni ne uimesc de multe ori cu cinismul lor, ca de pildă Satyananda despre care am amintit, spune undeva ceva asemănător. Lucruri mai cinice spune guru Rajneesh, care a fost arestat în anii ’80 în America pentru trafic de droguri și pentru alte acțiuni ilegale, pentru care a fost expulzat și i s-a interzis intrarea etc.

Așadar, spun cu cinism: „Ce să facem? Ca să activeze cineva această energie”, despre care am vorbit, „care este conceptul de bază cu care lucrează și ar trebui să fie activată – și yoga spre aceasta țintește, adică spre a activa această energie -, aceasta presupune un risc. Unii se vor îmbolnăvi, alții vor înnebuni, dar ce să facem? Cândva vom activa această energie”. Însă aici se pune o problemă serioasă autorităților publice, care nu pot aproba funcționarea unor centre, la care să meargă oameni nebănuitori, și tehnici care să ascundă riscuri foarte serioase nu numai pentru starea lor psiho-intelectuală, dar și pentru cea trupească. Ia să vedem, îi va transpira cuiva urechea și se va interesa de aceste lucruri?

Apropiindu-ne de sfârșitul emisiunii și pentru că și timpul ne presează, vom atinge numai niște aspecte cheie ale subiectului, care de altfel este uriaș și greu de epiuzat.

În cele din urmă, ce este yoga și meditația? Am spus ce nu este: nu este gimnastică, nu este știință, nu este partea luminoasă a vieții. Dar ce este? Ei spun că este calea către iluminare. Așa spun ei. Dar ce fel de iluminare este aceasta? În realitate, așa cum se vede din studiile pe care le-am amintit – mai ales ale psihiatrilor germani și în al doilea rând al americanilor – yoga, meditația, este un proces gradual de auto-hipnoză prin mijlocirea imaginației. În yoga și în meditație galopează fără frâu imaginația. Iar aceasta este o uriașă diferență față de rugăciunea creștină. Și trebuie s-o spunem aceasta deoarece ei, care cultivă confuzia, ne spun că meditația este, chipurile, ceva foarte asemănător, este aproape același lucru cu rugăciunea creștină. Meditație acolo, rugăciune aici, adică la noi. În Creștinism rugăciune, în hinduism meditație. Dar este același lucru? Cum să fie același lucru? Noi suntem învățați de către Sfinții noștri ca în vremea rugăciunii să închidem ușa oricărui chip și imaginație. Și aceasta este foarte important. Dimpotrivă, ei deschid larg ușa lor, a sufletului lor, pentru imaginație, care, într-adevăr, galopează fără frâu.

Dacă va citi cineva textele lor va vedea adevărul. Așadar o auto-hipnoză prin mijlocirea imaginației fără frâu. Iar în ședințele lor, ca să zic așa, atunci când un îndrumător sau o îndrumătoare îi îndrumă pe discipolii lor cum să se relaxeze și cum să ajungă la această stare, în fond la starea conștiinței schimbate, va vedea că este un proces de auto-hipnoză. Desigur, de multe ori folosesc și droguri naturale. Se află cineva, să spunem, într-un astfel de grup cu o muzică simplă care te relaxează. Deodată apar doi insi care servesc ceai. Iau toți. Tu să nu iei? Guști și vezi că are un gust și un miros tare. Da, este exotic, spui tu, din India etc. Iar în el au pus și un drog… Așadar, cazi ca fructul copt în plasa pe care ți-au întins-o.

Așadar auto-hipnoză, prin care trec mesajele dascălului, iar pe de altă parte – trebuie s-o spunem și aceasta fără frică sau patimă – este deschiderea inimii pentru duhurile viclene. Deoarece mantrele, cuvintele și frazele meditative în hinduism, în esență cele mai multe sunt numele zeilor hinduismului sau, respectiv, a budismului. Atât în hinduism, cât și în budism există mii de zeități masculine și femenine. În realitate acesta religii sunt o idolatrie grosolană.

Desigur în Occident sunt prezentate ca ceva rafinat și, chipurile, filozofic, însă în realitate sunt o idolatrie grosolană. Mantrele sunt, în marea majoritate, numele mincinoaselor zeități, și, așa cum spune Proorocul David, în spatele zeilor păgânilor sunt demonii. Așadar, rostind cineva mantrele ca să înainteze spre meditație, de fapt îi invocă pe demoni și astfel își deschide sufletul său larg la înrâuririle demonice. Iar aceasta este foarte primejdios.

Aceasta este în realitate yoga și meditația și de aceea, repet, este trebuință de informare, de atenție. Dacă cineva vrea în mod conștient să le urmeze, Biserica îi spune ce se poate întâmpla cu el, însă responsabilitatea o are el însuși. Dar trebuie să știe că merge pe un drum primejdios și, de asemenea, trebuie să știe limpede că, urmând acest drum, se depărtează de drumul lui Hristos și al Bisericii. Nu poate nimeni – și aceasta este foarte important – să facă yoga și meditație, în sensul în care l-am spus, și în același timp să creadă că este și creștin ortodox. Aceste lucruri sunt incompatibile.

Așadar – și aici în acest punct vom încheia dezvoltarea subiectului nostru, pe cât va fi cu putință -, atunci când consilierul pentru Educație Fizică de la Atena trimite înștiințare spre seminarul care oferă învățătorilor și profesorilor – luați aminte – lecții pentru învățarea yogăi, poate va întreba cineva: De ce? De ce să se inițieze învățătorii și profesorii în yoga? Evident că, pe partea din spate a minții dvs., domnilor, aveți deja programată inițiativa ca mâine-poimâine să introduceți yoga în școli. Sau nu este așa? Atunci pentru ce motiv faceți aceasta? Luați aminte aici, și trebuie să accentuăm asta, noi ca și creștini, părinți, cetățeni etc., se cuvine să ne revendicăm drepturile noastre. Voi, domnilor, voind să-i învățați pe copii yoga, de fapt îi convertiți la o altă religie. Și acest fapt este foarte important. Da, de fapt îi convertiți pe copiii noștri la o altă religie. Deoarece cel ce se ocupă sistematic cu yoga și intră în apele adânci ale ei, treptat, cu siguranță va ajunge și la hinduism sau budism. Așadar, convertire la o altă religie – fapt categoric interzis de Constituție.

Cred că acestea sunt elementele de bază ale problemei și din acest motiv am considerat că este bine să le spun, ca să vă informați, nu ca să-i lipsim de pâine pe dascălii yogăi, așa cum spunea foarte frumos profesorul danez, Aagaard: „Nu ca să-i lipsim de pâine, cu toate că pâinea lor nu este pâine simplă, ci pâine de aur, pandișpan, pentru că seminariile lor de obicei sunt foarte scumpe”. Deci, le spunem acestea nu pentru ca să-i lipsim de pâine pe dascălii yogăi sau să le luăm discipolii, ci ca să facă oricine alegeri conștiente. Să știe ce este ea în realitate, și dacă vrea să înceteze să mai fie creștin și să devină hinduist sau budist, atunci yoga este drumul pe care trebuie să-l urmeze. Dacă însă vrea să facă gimnastică sau nu știu ce, și consideră că ceea ce face este știință sau orice altceva, atunci greșește. Este înșelat și, firește, au mare responsabilitate cei care l-au înșelat.

Am spus și despre seminariile scump plătite. Toate aceste grupări se prezintă ca asociații non-profit. Iar asociație non-profit înseamnă că nu are nici o legătură cu banii. Dar la ei, dimpotrivă, vedem că prețurile la seminariile lor sunt pentru portofele foarte umflate. Ce se întâmplă? Oare, Garda Financiară și Ministerul de Finanțe nu ar trebui să se ocupe și de subiectul acesta? Noi, însă, atingem mai ales latura duhovnicească. Aceasta ne interesează pe noi, adică ne interesează că sufletele, pentru care Hristos S-a făcut om și S-a răstignit, se pierd, sunt înșelate. Și spunea cineva foarte potrivit: Cel care începe să se intereseze de yoga, în același timp va începe să se intereseze și de bucătăria indiană și de muzica indiană și de îmbrăcămintea indiană etc., etc., apoi și de religia indiană. Acest drum este inevitabil. Iar acestea nu le spun eu, le spune profesorul Aagaard, le spun toți cercetătorii serioși, care trebuie luați în considerare. Și dacă responsabilii Ministerului Apărării Naționale – intenționat am spus „Apărării Naționale”, deoarece obiectivele Educației se stabilesc de către Constituție și ele constituie educația copiilor noștri în acord cu tradiția noastră, iar tradiția noastră este creștină ortodoxă și grecească.

Deci, dacă aceștia care au avut inspirații pentru seminariile de yoga nu cunosc lucrurile acestea, să le învețe, să stea să le cerceteze și să schimbe hotărârile. Dar și noi, ca niște cetățeni activi, să exercităm presiuni și să le spunem: „Ia veniți încoace, domnilor! Noi nu v-am dat dreptul să-i învățați yoga pe copiii noștri, să-i zăpăciți, să-i convertiți la o altă religie”.

Acestea am avut de spus și vă mulțumesc mult că ați fost astăzi împreună cu noi.

Trad.: Ierom. Ștefan N.


[1] Asanes = poziții ale yogăi; exerciții ale trupului.

[2] Yoga nindra = metodă de relaxare.

Total
16
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Post

Despre reîncarnare – II

Next Post

Pilde de pocăință

Related Posts