Într-unul dintre marile orașe ale țării a reapărut „controversa” existenței boxelor exterioare ale Bisericilor și a sunetului clopotelor, considerate de unele persoane ca fiind deranjante.
Părintele Arsenie Papacioc mărturisea: „Sunt foarte sigur – și mă gândesc aici mai ales la români, la creștinii noștri români – că atunci când aud «bătaia clopotelor care cheamă viii, plânge morții și împrăștie viforele» (vivos voco, mortuos plango, fulgura frango), atunci când românul aude clopotele bătând, chiar dacă nu este un trăitor, se închină, totuși, instinctiv, fiindcă simte că acest sunet este o chemare sufletească.”
Unii se simt deranjați de sunetul clopotelor, dar nu se simt deranjați atunci când participă la petreceri zgomotoase sau la concerte unde nivelul decibelilor depășește orice limită.
Alții nu suportă să audă nici măcar un fragment de slujbă.
Clopotul, fraților, este o chemare la slujbă. Poți să asculți această chemare sau să o refuzi. Este dreptul tău. Însă de aici și până la a o interzice este cale lungă.
Boxele Bisericilor sunt mijloace prin care credincioșii care nu reușesc să intre în interiorul locașurilor de cult, din cauza aglomerației, pot asculta liniștiți slujba în exterior. Sunt persoane în vârstă, bunici sau părinți cu copii care nu pot sta permanent într-un loc, oameni care suferă de anumite afecțiuni și au nevoie de aer. Pentru toți aceștia, transmiterea slujbei prin boxe exterioare, păstrând, desigur, un nivel responsabil al decibelilor, este o mare binecuvântare și un ajutor neprețuit.
Așa cum tolerăm atâta poluare fonică în jur, fără să ne mai deranjeze în vreun fel, cred că nu vom păți nimic dacă rămânem deschiși și înțelegători față de sunetul clopotelor și față de slujba care se aude decent la boxele Bisericii din apropiere. Din contră, Dumnezeu ne va binecuvânta cu darurile Sale cele bogate.
Sunetul clopotelor și al slujbelor care răsună din boxele Bisericilor nu este doar un simplu zgomot, ci o chemare la liniște, reflecție și apropiere de Dumnezeu. Pentru mulți dintre noi, aceste momente aduc un sentiment de pace și comuniune, amintindu-ne că nu suntem singuri și că există mereu un loc unde sufletul poate găsi alinare – Biserica.
Este o chemare.
Glasul lui Dumnezeu.
Pr. Adrian Agachi
