Dorul sfânt

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Aş vrea Mormântul Tău, Stăpâne,
Să-l ud cu lacrimi de căinţă
Şi tot cu lacrimi îmi rămâne
Şi nesfârşita-Ţi îndurare!

Lipsit de mirul faptei bune
Eu n-am ceva mai scump acuma,
Decât să-mi scald a mea fiinţă
În lacrimi şi suspine numa’!

Căci cheltuindu-mi „moştenirea”
Ce mi-ai lăsat-o din născare,
Doar plânsul azi îmi mai rămâne
Şi nesfârşita îndurare!

Ajută-mi, Doamne, mai degrabă
Să-mi văd dorinţa împlinită,
Să-mi port şi eu pe-a Tale „urme”
Fiinţa mea slăbănogită.

Şi-odată cu Lumina Sfântă
– Când vei trimite-o la Mormânt –
Stropeşte inima mea frântă
Cu roua Duhului Tău Sfânt.

Să pot rosti la Sfânta Cruce
(Pe Stânca Sfântului Calvar)
Şi eu mântuitoarea rugă
A „credinciosului tâlhar”.

S-aud şi eu în taină, Doamne,
Prea dulcele şi sfântul grai,
Prin care să câştig nădejde
Că nu mă voi lipsi de rai.

Total
10
Shares
Previous Post

Dumnezeu să ne întărească să putem răbda vremurile care vin!

Next Post

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri şi nici cu urgia Ta să mă pedepseşti

Related Posts