Balaurul

Preot Ioan Istrati

De multe ori m-am gândit cum de am ajuns pe marginea prăpastiei, cum de suntem la un pas de extincție? Cum de conducătorii vremelnici ai lumii se amenință reciproc cu distrugerea ei?

Ei bine, datorită bunăstării, mentalității de consumator, comportamentului de prădător, umanitatea s-a cufundat într-o schizofrenie adâncă și fără leac.

Din clipa când am impus perversiunea ca normalitate, am ațâțat flăcările iadului din noi și pucioasa sodomei.

Din clipa când am ignorat cu bună știință miliarde de oameni care flămânzesc, am deschis izvoarele pantagruelice ale balaurului din vechime, care ne devorează încet.

Din clipa când am legiferat dreptul la crimă, omorând bebelușii sfinți în pântecele abatoare ale morții, am descuiat lumea pentru draci, ucigătorii de la facerea lumii.

Din clipa când am impus păcatul ca normă, sincretismul ca proiect, aberația ca vector, mândria, mama dracilor, ca demnitate, avariția ca conservare (cacofonie expresă), delațiunea ca model, oligofrenia ca ingredient necesar al succesului, am început să înnebunim ca specie.

De-aici justificarea tâmpă a anihilării celuilalt, după modelul iadului atot-mâncător.

Din clipa când L-am dat afară pe Dumnezeu din lume, prin patimă, am intrat în logica infernală a neființei și de aici anihilarea.

Total
20
Shares
Previous Post

Pr. Spiridon Vasilakos – Iubesc înseamnă …

Next Post

Vedetismul ne fură perspectiva slujirii adevărate

Related Posts