Articole duhovnicești

Unde se află astăzi Coroana de spini, Cinstitul Lemn și Hlamida lui Hristos?

  • 15/04/2017

După mai bine de 2000 de ani, Coroana de spini, Cinstitul Lemn și Hlamida lui Hristos încă mai există, ca să amintească de Golgota, durerea, nedreptatea și, prin excelență, Învierea, nădejdea, puterea.

Este vorba despre obiectele Preacuratelor Patimi ale Domnului, o parte din Coroana de spini, o parte din Cinstitul Lemn, din buretele și Hlamida de la înfricoșătoarea mucenicie a lui Iisus Hristos. Ele se află la Sfânta Mănăstire a Sfinților Arhangheli din Aigialeia și constituie vistieria și lauda Mănăstirii. Sunt dăruite de Toma și Dimitrie Paleologii ctitorului mănăstirii, nepotul lor, Cuviosul Leontie.

Egumenul mănăstirii, arhimandritul Calinic ne însoțește prin sfânta mănăstire, ne descrie istoria ei și ne vorbește despre minunile care se fac credincioșilor în timp ce se închină obiectelor Preacuratelor Patimi. Coroana de spini a devenit simbolul iconografiei ortodoxe. Potrivit cu tradiția, ea a fost aflată pe colina Golgotei, împreună cu piroanele și cu Cinstita Cruce. Astăzi credincioșii se pot închina la o parte din Coroana de spini la Sfânta Mănăstire a Mai marilor Voievozi din Aigialeia.

Istoria Mănăstirii începe odată cu Cuviosul Leontie, care a fost ctitorul ei. Cuviosul Leontie s-a născut în Monemvasia din Peloponez din Andrei și Teodora. Tatăl său era destul de bogat și un om distins. Împăratul Andronic II Paleologul i-a încredințat lui Leontie o poziție importantă în administrația centrală a Moreii. Părinții lui Leon, așa se numea în lume, au avut o deosebită purtare de grijă asupra lui și l-au trimis la Constantinopol să studieze limbi străine, filozofia și teologia. După moartea maicii sale s-a făcut monah. Cuviosul Leontie a adormit în pace, dar faima virtuții sale a rămas și după moartea sa. Frații Paleologi, Toma și Dimitrie, în cinstea Cuviosului și pe locul unde a pustnicit, au ridicat o mănăstire în cinstea Arhanghelului Mihail.

Admirația Paleologilor pentru virtutea Cuviosului Leontie a fost mare și de aceea au dăruit mănăstirii obiectele Preacuratelor Patimi ale Mântuitorului Hristos, care se păstrează neatinse până astăzi. Într-un chivot postbizantin și într-o marmură cioplită de la Sfântul Mormânt se păstrează părți mari din Cinstitul Lemn, din Coroana de spini, din hlamidă și din burete. Creștinii din zonă nutresc o mare evlavie față de această mare vistierie a credinței noastre, încât de fiecare dată când au probleme cu epidemiile, seceta și altele, cer să se facă procesiune cu „Sfintele Patimi” în satul lor și îndată primesc ușurare. Minunile care se săvârșesc cu bolnavii, chiar și înaintea ochilor închinătorilor, sunt nenumărate.

Această Mănăstire a Arhanghelului Mihail a fost distrusă de două ori de către turci în anii 1500 și 1620. După a doua distrugere, Mănăstirea se construiește pe locul unde se află astăzi, lângă Selinunda, în cinstea Arhanghelilor Mihail și Gavriil, cunoscută sub numele de Mănăstirea mai-Marilor Voievozi. Mănăstirea este distrusă din nou în anul 1772 de către turci și albanezi în timpul războiului ruso-turc, condus de frații Orlov.

Într-un interval de 3 ani, adică între 1772-1775, s-a zidit Mănăstirea cu înfățișarea pe care o are astăzi. Din planul pelerinului rus, B.G. Barsky, cunoaștem forma anterioară a Mănăstirii. Katholikonul este în formă de cruce, cu patru coloane, înalt, cu o turlă octogonală și ferestre încadrate cu marmură sculptată și împodobită cu picturile unor renumiți pictori.

În Sfânta Mănăstire, în afară de obiectele Sfintelor Patimi, este pus spre închinare și Capul Cuviosului Leontie. De asemenea, se pun la vedere și câteva veșminte și acoperăminte brodate cu aur, dintre care cel mai important este veșmântul arhieresc al patriarhului Grigorie V, epitafe, cruci, Evanghelii și alte obiecte de valoare ale Mănăstirii.

În anumite vremi obiectele Sfintelor Patimi sunt duse în anumite biserici din Grecia, pentru ca toți credincioșii din Grecia și nu numai, să se închine și să primească putere în înfruntarea problemelor vremii noastre.

Starețul Sfintei Mănăstiri, Arhim. Calinic, a spus în articolul publicat în ziarul „Adevărul ortodox” că se săvârșesc multe minuni în timpul închinării credincioșilor la obiectele Sfintelor Patimi, dintre care unele le-a văzut cu ochii săi. A mai menționat și despre existența altor Sfinte Moaște ale unor Sfinți care aparțin Mănăstirii și care se pun la închinare. Maxilarul Sfântului Apostol Pavel, ochiul Sfântului Panteleimon, o parte din Capul Sfintei Chiriachi, o parte din Capul Sfântului Ștefan cel Nou, sunt câteva din cele care se pun spre închinare.