Preot Alexandru Lungu
Se iscă uneori discuții mai ales în spațiul online, pe anumite pagini de Facebook, în care se face un top al preoților cu har din țară. Lucru care pentru un creștin nu este deloc potrivit. Este ca și cum ai spune că Dumnezeu este mai mult în România decât în Africa. Există mai mult har într-o mănăstire decât într-o Biserica de mir.
Pe toate Altarele oricărei Biserici, există neîncetat Trupul și Sângele lui Hristos. Ar fi o lipsă de bun simț să-L împărțim pe Dumnezeu în statistici, ținând cont că El nu Se împiedică de spațiile mici sau mari, de arhitecturiile grandioase sau smerite. Dumnezeu este acolo unde comunitatea alături de preot se aduna și Îi cinstește Numele.
Același lucru se întâmplă și în privința harului preoției. Toți preoții primesc la hirotonie același har. Nu există har de mâna a doua și har calitativ. Faptul că unii preoți sunt mai căutați decât alții ține strict de modul în care fiecare își dedică timpul slujirii lui Dumnezeu și oamenilor. Însă este o exprimare tendențioasă și total nepotrivită atunci când împarți preoții în persoane cu mai mult sau mai puțin har. Toate Sfintele Taine sunt la fel de valide, în orice Biserică unde slujește un preot care are hirotonie validă. În toate parohiile unde slujesc preoți trimiși de arhiereu spre pastorirea credincioșilor, harul lucrează în egala măsură datorită jertfei preotului, care nu transformă preoția într-o sursă de venit, chiar dacă trăiește din aceasta, nu cade în capcana de a face un scop principal, ultim, din a-și crea o viață lipsită de griji materiale prin slujirea de la Sfântul Altar.
Harul lucrează și în măsura în care omul își caută preotul paroh, îi bate la ușa Bisericii sau a casei parohiale, iar preotul își face lucrarea cu dragoste și pasiune.
Același păcat ne încearcă și atunci când nominalizăm doar anumite Icoane ca făcătoare de minuni, uitând că sursa puterii stă în prototipul celui pictat și nu în materia din care Icoana este făcută. Icoana făcătoare de minuni poate fi și cea din casa noastră, atât timp cât ea nu rămâne simplul tablou decorativ care umple un perete, ci se transformă în locul unde dialogăm cu Sfântul sau cu Însuși Dumnezeu, Care este înfățișat în acea Icoană.
Așadar avem datoria de a scăpa de aceste metehne și exprimări total neadecvate pentru un creștin, împărțind preoții în slujitori cu har și fără har, Icoanele în făcătoare de minuni și simple Icoane, Bisericile în locuri unde simțim prezența lui Dumnezeu și unele unde pare că ne este greu să intrăm. Lucrarea harului este aceeași, atât timp cât credința celui care cere este una autentică și sinceră.
