Psaltire: Catisma a cincisprezecea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 105
Aliluia

  1. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
  2. Cine va grăi puterile Domnului și auzite va face toate laudele Lui?
  3. Fericiți cei ce păzesc judecata și fac dreptate în toată vremea.
  4. Adu-Ți aminte de noi, poporul Tău, Doamne, întru bunăvoirea Ta; cercetează-ne pe noi întru mântuirea Ta,
  5. Ca să vedem bunătatea aleșilor Tăi, să ne veselim de veselia neamului Tău, și să ne lăudăm cu moștenirea Ta.
  6. Păcătuit-am cu părinții noștri, nelegiuit-am, făcut-am nedreptate.
  7. Părinții noștri în Egipt n-au înțeles minunile Tale, nu și-au adus aminte de mulțimea milei Tale și Te-au întărâtat, suindu-se la Marea Roșie.
  8. Și i-a mântuit pe ei pentru Numele Său, spre a face cunoscută stăpânirea Lui.
  9. Și a certat Marea Roșie și s-a uscat, și i-a povățuit pe ei prin adânc ca prin pustie.
  10. Și i-a mântuit pe ei din mâna celui ce urăște, și i-a izbăvit din mâna vrăjmașilor.
  11. Acoperit-a apa pe cei ce-i necăjeau, nici unul dintre ei n-a rămas.
  12. Și au crezut în cuvântul Lui, și au cântat lauda Lui.
  13. Dar degrab au uitat lucrările Lui, n-au suferit sfatul Lui.
  14. Ci au fost cuprinși de poftă în pustie, și au ispitit pe Dumnezeu în loc fără de apă.
  15. Și le-a dat după cererea lor, trimis-a sațiu în sufletele lor.
  16. Dar ei au mâniat pe Moisi în tabără, și pe Aaron, cel sfințit Domnului.
  17. Atunci s-a deschis pământul și a înghițit pe Dathan, și a acoperit adunarea lui Aviron.
  18. Și s-a aprins foc întru adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoși.
  19. Și au făcut vițel în Horeb, și s-au închinat celui cioplit.
  20. Și au schimbat slava Lui întru asemănare de vițel, care mănâncă iarbă.
  21. Și au uitat pe Dumnezeu, Cel ce i-a mântuit pe ei; pe Cel ce a făcut lucruri mari în Egipt, minunate în pământul lui Ham, înfricoșătoare în Marea Roșie.
  22. Și a zis să-i piardă pe ei, dacă Moisi, cel ales al Lui, n-ar fi stat cu zdrobire înaintea Lui, ca să întoarcă mânia Lui și să nu-i piardă pe ei.
  23. Și au disprețuit pământul cel dorit, n-au crezut în cuvântul Său.
  24. Și au cârtit în corturile lor, și n-au ascultat glasul Domnului.
  25. Și Și-a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustie,
  26. Ca să nimicească sămânța lor printre neamuri, și să-i risipească prin țări.
  27. Și au jertfit lui Beelfegor, și au mâncat jertfele morților.
  28. Și L-au întărâtat cu născocirile lor, și s-a înmulțit între ei căderea.
  29. Dar a stat Finees și L-a îmblânzit și a încetat bătaia.
  30. Și i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.
  31. Și L-au mâniat pe El la apa împotrivirii, și a fost pedepsit Moisi pentru ei, că aceia întărâtaseră duhul lui, și el a grăit cu îndoială cu buzele lui.
  32. Nu au nimicit neamurile de care le-a zis Domnul,
  33. Ci s-au amestecat cu neamurile, și au deprins lucrurile lor; și au slujit celor ciopliți ai lor, și li s-a făcut lor spre sminteală.
  34. Și au jertfit pe fiii lor și pe fiicele lor demonilor.
  35. Și au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fiicelor lor, pe care i-au jertfit celor ciopliți din Canaan.
  36. Și s-a spurcat pământul de sânge, și s-au pângărit cu faptele lor, și s-au desfrânat întru născocirile lor.
  37. Și S-a mâniat cu urgie Domnul asupra poporului Său, și s-a scârbit de moștenirea Sa.
  38. Și i-a dat în mâinile neamurilor, și i-au stăpânit cei ce-i urau pe ei.
  39. Și i-au necăjit vrăjmașii lor, și au fost smeriți sub mâna lor.
  40. De multe ori i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au întărâtat întru sfatul lor, și au fost umiliți pentru fărădelegile lor.
  41. Și i-a văzut Domnul când se necăjeau, și a ascultat rugăciunea lor.
  42. Și și-a adus aminte de legământul Lui, și S-a căit după mulțimea milei Sale.
  43. Și le-a dat să afle milă înaintea tuturor celor ce i-au robit pe ei.
  44. Mântuiește-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, și ne adună dintre neamuri,
  45. Ca să ne mărturisim Numelui Tău celui sfânt, ca să ne fălim întru lauda Ta.
  46. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil din veac și până în veac; și va zice tot poporul: Fie! Fie!

Slavă…


PSALMUL 106
Aliluia

  1. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
  2. Să zică cei izbăviți de Domnul, pe care i-a slobozit din mâna vrăjmașului.
  3. Și din țări i-a adunat pe ei, de la răsărituri și de la apusuri, și de la miazănoapte și de la mare.
  4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă, și cale spre cetate de locuit n-au aflat.
  5. Flămânzind și însetând, sufletul lor într-înșii se sfârșea.
  6. Și au strigat către Domnul când se necăjeau, și din nevoile lor i-a izbăvit.
  7. Și i-a povățuit pe cale dreaptă, ca să meargă în cetate de locuit.
  8. Să-L laude pe Domnul pentru milele Lui, și pentru minunile Lui făcute fiilor oamenilor.
  9. Ca a săturat suflet lipsit, și suflet flămând a umplut de bunătăți.
  10. Pe cei ce ședeau întru întuneric și în umbra morții, pe cei ferecați în sărăcie și fier.
  11. Că s-au împotrivit cuvintelor lui Dumnezeu, și sfatul Celui Preaînalt l-au întărâtat.
  12. Și s-a smerit întru osteneli inima lor; slăbit-au și nu era cine să le ajute.
  13. Atunci au strigat către Domnul întru necazul lor, și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.
  14. Și i-a scos dintru întuneric și din umbra morții, și legăturile lor le-a rupt.
  15. Să-L laude pe Domnul pentru milele Lui, și pentru minunile Lui făcute fiilor oamenilor.
  16. Că a sfărâmat porți de aramă, și zăvoare de fier a frânt.
  17. Și i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, că pentru fărădelegile lor au fost umiliți.
  18. De orice mâncare s-a scârbit sufletul lor, și s-au apropiat până la porțile morții.
  19. Și au strigat către Domnul întru necazul lor, și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.
  20. Trimis-a cuvântul Său și i-a vindecat, și i-a scos din stricăciunile lor.
  21. Să-L laude pe Domnul pentru milele Lui, și pentru minunile Lui făcute fiilor oamenilor.
  22. Să jertfească Lui jertfă de laudă, și să vestească lucrurile Lui întru bucurie.
  23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, făcând lucrare pe ape multe,
  24. Aceia au văzut lucrările Domnului, și minunile Lui întru adânc.
  25. Zis-a și s-a ridicat duh de furtună, și s-au înălțat valurile ei.
  26. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii se topea.
  27. S-au tulburat, s-au clătinat ca cel beat, și toată înțelepciunea lor a pierit.
  28. Și au strigat către Domnul când se necăjeau ei, și din nevoile lor i-a scos.
  29. Și a poruncit furtunii și a stătut întru liniște, și au încetat valurile ei.
  30. Și s-au bucurat că s-au liniștit, și i-a povățuit pe ei la limanul voii Lui.
  31. Să-L laude pe Domnul pentru milele Lui, și pentru minunile Lui făcute fiilor oamenilor.
  32. Să-L înalțe pe El în adunarea poporului, și în sfatul bătrânilor să-L laude pe El.
  33. Prefăcut-a râurile în deșerturi, și cursurile apelor în pământ însetat,
  34. Pământul roditor în sărătură, din pricina răutății locuitorilor lui.
  35. Prefăcut-a pustiul în iezere de apă, iar pământul cel fără de apă în cursuri de ape.
  36. Și a sălășluit acolo pe cei flămânzi, și au întemeiat cetăți de locuit.
  37. Și au semănat ogoare și au sădit vii, și au adunat belșug de roade.
  38. Și i-a binecuvântat pe ei și s-au înmulțit foarte, și turmele lor nu le-a împuținat.
  39. Apoi s-au împuținat și s-au necăjit din pricina necazurilor și a durerii.
  40. Vărsat-a dispreț peste căpeteniile lor, și i-a făcut să rătăcească în loc neumblat, și fără de cale.
  41. Și a ajutat săracului în sărăcie, și i-a pus pe ei ca pe niște oi de moștenire.
  42. Vedea-vor drepții și se vor bucura, și toată fărădelegea își va astupa gura sa.
  43. Cine este înțelept și va păzi acestea, și va pricepe milele Domnului?

Slavă…


PSALMUL 107
O cântare de psalm a lui David

  1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi și voi lăuda întru slava mea.
  2. Deșteaptă-te, slava mea! Deșteaptă-te, psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
  3. Mărturisi-mă-voi Ție între popoare, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri,
  4. Că mare este mila Ta mai presus de ceruri, și până la nori adevărul Tău.
  5. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
  6. Ca să fie izbăviți cei iubiți ai Tăi, mântuiește cu dreapta Ta și mă auzi!
  7. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: „Înălța-Mă-voi și voi împărți Sichemul și Valea Corturilor o voi măsura.
  8. Al Meu este Galaad și al Meu este Manase, și Efrem, sprijinul capului Meu; Iuda, împăratul Meu;
  9. Moab, vasul nădejdii Mele; peste Idumeea voi arunca încălțămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
  10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Sau cine mă va povățui până la Idumeea?
  11. Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Și nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
  12. Dă-ne nouă ajutor în necaz, că zadarnică este mântuirea de la om.
  13. În Dumnezeu vom lucra putere, și El va nimici pe vrăjmașii noștri.

PSALMUL 108
Întru sfârșit; un psalm al lui David

  1. Dumnezeule, lauda mea să n-o treci sub tăcere, că gura păcătosului și gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
  2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană, și cu vorbe de ură m-au înconjurat și m-au războit pe nedrept.
  3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
  4. Și au pus împotriva mea rele în loc de bune, și ură în locul iubirii mele.
  5. Pune peste el pe cel păcătos, și diavolul să stea de-a dreapta lui!
  6. Când se va judeca, să iasă osândit, și rugăciunea lui să fie spre păcat!
  7. Fie zilele lui puține, și dregătoria lui să o ia altul!
  8. Să fie copiii lui orfani, și femeia lui văduvă!
  9. Fiii lui să pribegească dintr-un loc în altul și să cerșească; să fie alungați din curtea casei lor!
  10. Să cerceteze cămătarul toate ale lui, și să răpească străinii ostenelile lui!
  11. Să nu aibă sprijinitor, nici cine să fie milostiv cu orfanii lui!
  12. Să fie fiii lui întru pierzare, numele să i se stingă într-un singur neam!
  13. Pomenească-se fărădelegea strămoșilor lui înaintea Domnului, și păcatul maicii lui să nu se șteargă!
  14. Să fie pururea înaintea Domnului, și să piară de pe pământ pomenirea lor!
  15. Pentru că nu și-a adus aminte să facă milă, și a prigonit pe cel sărman și sărac, și pe cel cu inima îndurerată, ca să moară.
  16. Și a iubit blestemul și va veni la el; și n-a voit binecuvântarea și se va depărta de el.
  17. Și s-a îmbrăcat cu blestemul ca și cu o haină, și a intrat ca apa în măruntaiele lui, și ca untdelemnul în oasele lui.
  18. Să-i fie lui ca o haină pe care o îmbracă, și ca un brâu cu care pururea se încinge!
  19. Acesta este lucrul celor ce mă clevetesc pe mine la Domnul, și a celor ce grăiesc rele împotriva sufletului meu.
  20. Și Tu, Doamne, Doamne, fă cu mine milă, pentru Numele Tău, că bună este mila Ta.
  21. Izbăvește-mă, că sărac și sărman sunt eu, și inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.
  22. Ca umbra care trece m-am sfârșit, scuturat am fost afară ca lăcustele.
  23. Genunchii mei au slăbit de post, și trupul meu s-a schimbat din lipsa untdelemnului.
  24. Și am ajuns de ocară pentru ei; văzutu-m-au și au clătinat din cap.
  25. Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuiește-mă după mila Ta.
  26. Și să cunoască ei că mâna Ta este aceasta, și Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.
  27. Ei vor blestema, și Tu vei binecuvânta; cei ce se scoală asupra mea să fie rușinați, iar robul Tău să se veselească.
  28. Îmbracă-se cu ocară cei ce mă clevetesc pe mine, și să se învelească cu rușinea lor ca și cu un veșmânt.
  29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea, și în mijlocul multora Îl voi lăuda,
  30. Că a stat de-a dreapta celui sărac, ca să mă mântuiască de cei ce prigoneau sufletul meu.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A CINCISPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul 1:

Mare este noianul greșalelor mele, Mântuitorule, și cumplit mă afund în adâncul deznădăjduirii. Dă-mi mâna, ca lui Petru, Doamne, și mă mântuiește!

Slavă…

Gândurile și faptele mele rele m-au osândit, Mântuitorule. Ci, dăruiește-mi gând de pocăință, Dumnezeule, ca să strig: Miluiește-mă, Bunule și Făcătorule de bine, și mă mântuiește.

Și acum…

Fecioară de Dumnezeu fericită și cu totul nevinovată, curățește-mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat și pângărit de faptele mele cele rele și de gândurile cele spurcate, Maică preacurată, preacinstită și cu totul sfântă și pururea fecioară.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și nădejdea mea, de aceea mă rog Ție: ajută-mă pe mine, rătăcitul, și nu mă lăsa să-Ți greșesc. Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu și nu mă trece cu vederea, Doamne, că sunt bolnav. Tu cunoști ce-mi este de folos, de aceea, nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele. Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Vindecă sufletul meu, că am greșit Ție. Mântuiește-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toți cei ce mă vrăjmășesc. Altă scăpare nu am, Doamne, fără numai pe Tine. Rușinează, așadar, pe toți cei ce se scoală asupra mea și caută să piardă sufletul meu, că numai Tu singur ești puternic, Doamne, întru toate, și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

Total
22
Shares
Previous Post

Surâsul de rămas-bun

Next Post

Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, Înaltpreasfințitul Pimen!

Related Posts