Preot Alexandru Lungu
Și eu mă văd aici, privind prin ochii lui copilăria mea. De la același balcon am privit și eu anotimpurile. Pe același balcon am povestit în serile de vară cu tata și cei doi frați ai mei despre vrute și nevrute. Pe acest balcon obișnuiam să ne spunem rugăciunea alături de tata, în nopțile când dogoarea de peste zi făcea irespirabil aerul din casa parohială. Trăim copilăria prin ei a doua oară.
De câte ori nu spunem ca părinți că îi vrem mari, cuminți, responsabili. Să știe să-și strângă masa, să nu mai abandoneze în fiecare seară jucăriile împrăștiate pe covor, să mai înceteze cu țipetele și dupăitul podelelor.
Copilăria noastră a trecut prea repede si ne uităm cu melancolie la cât eram de fericiți și nu ne păsa ce va fi mâine. Noi vedeam doar o altă ocazie să alergăm, să batem mingea și să explorăm curtea din spatele casei, sau a Bisericii, cum a fost în cazul meu. Noi am crescut printre betoane și tata era mereu printre echipele de muncitori care nu mai conteneau să plece.
A fost cât o vacanță de vară copilăria noastră și azi mă uit la ai mei băieți și îmi doresc uneori să pot încetini timpul pentru fiecare.
Este puțin parfum de copilărie în fiecare 1 iunie și cât mai avem părinți în viață, atât timp cât avem copii pentru care să dăm în mintea lor, 1 iunie este și ziua noastră, a celor care am uitat prea ușor, de faptul că Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia.
