A ars totul, dar ea a rămas neatinsă: Kazanskaya – istorisirea Icoanei Maicii Domnului cu o mână

Mireasă, pururea Fecioară, Scară către Cer și Apărătoare în primejdii, Doamna Îngerilor sau Mângâietoarea tuturor făpturilor. Așa au numit-o creștinii încă din primele veacuri pe Maica lui Dumnezeu, conștienți fiind de marea ei mijlocire înaintea Mântuitorului Hristos, dar și de multele minuni pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit și până astăzi le săvârșește în viețile celor care au evlavie la Ea și o cheamă în ajutor.

După Adormirea Maicii Domnului, anii au trecut rând pe rând, iar până în zilele noastre s-au adunat până peste 500 de numiri ale sale, unele dintre ele împodobind rugăciunile și cântările închinate ei, iar altele purtând cu ele o întreagă poveste legată fie de locul sau modul în care a fost zugrăvită o Jcoană, fie de minunile pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit în anumite momente, cum este cazul Icoanelor Eleovrýtissa (Izvorâtoarea de ulei), Paramythía (Mângâietoarea) și multe altele.

De ce această introducere legată de numirile Maicii Domnului? Pentru că, în 8 iulie şi 22 octombrie cinstim una dintre cele mai cunoscute Icoane făcătoare de minuni din Biserica Ortodoxă Rusă – Kazanskaya.

Kazanskaya, cunoscută și sub denumirea de „Icoana Maicii Domnului cu o mână”, este o reprezentare unică a Icoanei Maicii Domnului, prin faptul că în ea este zugrăvită doar mâna dreaptă a Domnului nostru Iisus Hristos, binecuvântând. Mâna stângă a Mântuitorului și cele două mâini ale Maicii Domnului nu sunt vizibile, ci sunt acoperite de veșminte. Numele ei vine de la localitatea Kazan, al optulea oraș ca mărime din Rusia, locul în care Icoana a apărut, a fost păstrată o bună perioadă de timp și de unde cinstirea și rugăciunile închinate ei s-au răspândit în Rusia și, apoi, în tot spațiul Ortodox. Tradiția spune că ea a fost pictată undeva în Rusia, iar mai apoi a fost dusă la Constantinopol, după ce tătarii au cucerit orașul Kazan, apoi ea ar fi fost adusă înapoi în spațiul rusesc, însă nicio cronică, niciun act documentar nu a păstrat informații despre acest lucru. Ce s-a păstrat, în schimb, este istorisirea unei minuni care nu va muri niciodată.

Anul 1579 a fost unul deosebit de greu pentru orașul Kazan, care a fost cuprins de o secetă cruntă, iar mai apoi un incendiu a început să mistuie agoniseala de o viață a oamenilor. Aproape jumătate de oraș a ars și multe familii au rămas fără grajduri și locuințe. Printre aceștia se numără și părinții unei fetițe de 9 ani, pe nume Matrona. Nimeni n-ar fi bănuit că după tot dezastrul din jur, mila lui Dumnezeu se va pogorî din nou asupra lor. Într-o noapte, acestei copile i s-a arătat în vis Maica lui Dumnezeu, spunându-i să sape într-un loc străin, sub dărâmăturile unei case vechi, arsă în incendiu, că va găsi acolo un chip curat și plăcut vederii. I-a arătat exact casa, iar Matroanei nu i s-a părut dificil să o găsească – era exact cea în care ei locuiseră până atunci. La început nimeni nu i-a dat importanță, dar pentru că visul s-a repetat, părinții săi au mers la veche locuință și au văzut minunea: de sub cărbuni stinși și de sub cenușă, chipul Maicii Domnului strălucea ca zăpada în bătaia soarelui.

Vestea despre această mare minune s-a răspândit în întregul oraș. Credincioși din toate părțile țării, ierarhi și oameni de stat au venit să o viziteze și să i se închine, după care au luat cu toții decizia să o așeze în Mănăstirea Schimbarea la Faţă unde slujea un preot simplu, numit Ermoghen. Peste câţiva ani, acesta va deveni Patriarhul întregii Rusii.

Minunea a ajuns și la urechile țarului Ivan cel Groaznic, care fără să stea prea mult pe gânduri a dat poruncă să se zidească pe locul descoperirii Icoanei o frumoasă mănăstire de maici. În scurt timp, porunca sa a devenit realitate: de unde era doar cenușă și pământ pârjolit, a răsărit mănăstirea închinată Icoanei Maicii Domnului din Kazan. Prima monahie care s-a nevoit în acest sfânt așezământ a fost chiar Matrona, cea care a descoperit Icoana. După ce a fost tunsă în monahism, ea a primit, conform rânduielii, numele de Mavra, iar peste câțiva ani a devenit stareța mănăstirii.

Minunea stă și în faptul că, după descoperirea Icoanei, oamenii s-au întărit și mai mult în dreapta credință, mai ales că până în anul 1552, în aceste locuri era răspândită numai credinţa musulmană de către hanatul de Kazan, întemeiat aici de peste o sută de ani. După ce țarul Ivan cel Groaznic a cucerit cetatea Kazan, tot mai mulți oameni s-au convertit alături de familiile lor, părăsind vechile lor obiceiuri islamice.

Rugăciunile făcute înaintea Icoanei Maicii Domnului din Kazan au vindecat orbirea și multe alte boli de ochi, însă ea este cunoscută și ca octotitoare și pururea ajutătoare a tinerilor căsătoriți. În spațiul rusesc, Kazanskaya este cel mai întâlnit dar de nuntă, oferit în special tinerelor mirese, pentru înțelepciune, dragoste, înțelegere, credință, sub ocrotirea, ajutorul și Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Previous Post

Film documentar: Anton Pann, Protopsaltul

Next Post

Inteligenţa artificială şi incitarea la amoralitate

Related Posts
Total
0
Share