Sfântul Ioan Gură de Aur
Să nu credem că bogăția este un mare bine. A fi bogat nu înseamnă să dobândești bani, ci frica lui Dumnezeu.
Un om drept, care pentru virtutea sa are multă îndrăznire la Dumnezeu, chiar dacă este acela mai sărac dintre toți, poate înfrunta orice nenorocire. În cazurile în care banii sunt nefolositori, un Sfânt izbutește cele care nu se pot îndeplini, numai dacă-și înalță mâinile spre Cer și cere ca Dumnezeu să intervină.
Vă amintesc de un caz caracteristic din Faptele Sfinților Apostoli:
Apostolii Petru și Ioan se suiau într-o zi împreună la Templu. Era trei după amiază, ceasul rugăciunii. În fața ușii templului, care se numea Frumoasă, câțiva aduceau în fiecare zi un om șchiop din naștere și-l puneau acolo ca să ceară milostenie. De îndată ce i-a văzut pe Petru și pe Ioan gata să intre în templu, a început să le ceară milostenie. Atunci Petru i-a spus: „Privește la noi!”. Șchiopul se uita cu luare-aminte la ei, așteptând să ia ceva. Însă Petru i-a spus: „Aur și argint nu am, dar ceea ce am, aceea îți dau: În Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă!” .
Și luându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Atunci acela a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat împreună cu Apostolii în templu, lăudând pe Dumnezeu (F. Ap. 3, 1-8).
„Aur și argint nu am”, a spus Petru. Care cuvinte sunt mai smerite decât acestea? Dar ce fericire și ce bogăție ascund în ele! Unii se mândresc cu cele potrivnice, lăudându-se și zicând: „Eu am atâția și atâția talanți de aur, atâtea hectare de pământ, atâtea case, atâtea animale”. Petru însă, neavând absolut nimic, nu numai că sărăcia nu-l înăbușă, ci, dimpotrivă, el se împodobește cu ea.
Așadar, și tu poți, fără să ai ceva, să le ai pe toate ale tale și, dimpotrivă, să le ai pe toate și să nu ai nimic. Pentru că cel care socotește că avuția sa este de obște, nu numai a sa, și o împarte cu ceilalți, are și averea străină ca a sa, pentru că de la toți va lua ceea ce-i trebuie. În timp ce acela care se consideră pe sine stăpânul lucrurilor sale și nu dă nimănui nimic, nu numai că nu va lua nici cel mai mic lucru de la ceilalți, dar nici pe ale lui nu le va păstra, pentru că în cele din urmă nu-i aparțin atâta lui, precum aparțin furilor, creditorilor și moștenitorilor.
