Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
Biserica este favorabilă oricărui tip de educație cu adevărat (nu imaginar), utilă și autentic formatoare
Vasile Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a transmis marți mai multe precizări legate de „așa-zisa ‹educație…
22/06/2021
Teologia Crucii (II)
Continuarea întregului subiect o constituie cele pe care vi le-am spus despre Dumnezeiasca Euharistie. Desigur nu facem o…
28/09/2016