Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
Formalism răutăcios și râvnă fără pricepere
Astăzi, Mântuitorul Hristos vindecă un om paralizat țintuit la pat vreme de 38 de ani, iar mai marii…
15/05/2022
O pildă despre fericire. Gazda celor nevoiași devine oaspete fericit al Împărăției veșnice
Duminica a 28-a după Rusalii – Sfinții Strămoși după trup ai Domnului. Pilda celor poftiți la cină Apostol…
12/12/2021
Evanghelia zilei (Matei 6, 1-13)
„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți…
28/02/2023