Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
Apostolul zilei (Galateni 1, 11-19)
Fraților, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu…
06/10/2024
Cântare de laudă la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Astfel grăit-a Domnul Cel Preaînalt: „Apă vie din inima ta va curge, Preacurată Fecioară, Ca cei însetaţi pre Hristos…
15/08/2019