Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
33 de “motive” de a nu merge la biserică (III)
Metoda a șaptea: „Nu știu cum să mă comport în biserică. Și dacă voi fi primit rău?” …
29/09/2016
Astfel am învăţat să ne mulţumim cu măsurile noastre
Odată, părintele Iosif cel tânăr şi cu mine i‑am rugat să ne îngăduie să‑i urmăm în nevoinţa postirii,…
16/04/2022
Apostolul zilei (II Corinteni 1, 12-20)
Fraților, lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că am umblat în lume, și mai ales la voi,…
30/08/2024