Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.
Related Posts
Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana – un Praznic uitat
Biserica are, prin excelență, vocație anamnetică: trăiește la Prezent trecutul și viitorul. Nu doar reamintește trecutul, nici prezice…
09/12/2023
Evanghelia zilei (Matei 17, 14-23)
Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului) În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea…
17/08/2025