Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.
Related Posts
Povețe părintești
Sfaturi de suflet folositoare ale Starețului Efrem Filotheitul Orice osteneală și suferință și ispită, binecuvântatul meu fiu, nu…
25/04/2014
Apostolul zilei (Coloseni 2, 1-7)
Fraților, vreau să știți cât de mare luptă am pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru…
15/11/2024
Capra cu zece iezi (I)
Preot Ioan Istrati Eram la Seminar, prin ’93, extern. Dormeam acasă, la Târgu Neamț. La 3 noaptea, sună…
13/05/2023