A vrut şi acesta să facă pe Sfântul Partenie şi s-a îndrăcit

La o mănăstire a fost adus un îndrăcit, iar egumenul a spus părinţilor să meargă în Biserică şi să facă rugăciune cu metaniile. Aveau acolo şi Capul Sfântului Partenie[1], episcopul Lampsacului, de aceea diavolul se simţea foarte strâmtorat. În acelaşi timp egumenul a rânduit pe un ieromonah să citească îndrăcitului exorcisme.

Ieromonahul acesta era evlavios doar pe din afară, în timp ce înlăuntrul său avea ascunsă mândria. Era nevoitor şi în toate după tipic. Mustra duhovniceşte pe ceilalţi, pentru că era şi învăţat. El însă nu era ajutat de nimeni, pentru că ceilalţi se ruşinau din respect să-i spună ceea ce vedeau la el. Crease false simţăminte nu numai celorlalţi, dar şi sieşi, cum că este cel mai virtuos din mănăstire etc.

Vicleanul a aflat prilejul în acea zi ca să-i facă rău. Şi-a pus înainte viclenia sa ca să-i dea impresia preotului că el îl alungă din cel îndrăcit. Aşadar, de îndată ce a început să citească exorcismele, diavolul a şi început să strige: „Mă arzi! Unde mă alungi, nemilostivule?”.

Atunci el a crezut că diavolul este ars de rugăciunea lui – dar diavolul era silit de rugăciunea celorlalţi părinţi – şi a răspuns diavolului: „Să intri în mine!”. Aceasta o spusese unui diavol, oarecând, Sfântul Partenie, dar acela era sfânt. Adică odată când un diavol striga: „Mă arzi! Mă arzi! Unde să merg?”, Sfântul i-a răspuns: „Vino în mine!”. Atunci diavolul a spus Sfântului: „Chiar şi numai numele tău mă arde, Partenie!” şi a plecat din cel îndrăcit pe care-l chinuia.

A vrut şi acesta să facă pe Sfântul Partenie şi s-a îndrăcit. Din clipa aceea l-a stăpânit diavolul. Ani întregi s-a chinuit şi nu se putea odihni nicăieri. Umbla mereu, când afară în lume, când în Sfântul Munte. Ce a tras sărmanul! Starea aceasta i-a pricinuit oboseală sufletească şi istovire trupească, încât ajunsese să tremure. Şi iată că, deşi era un preot bun, după aceea nu a mai putut liturghisi[2]. Vedeţi ce face diavolul?

[1] Pomenirea lui se săvârşeşte la 7 februarie.

[2] Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi aghioriţi, p. 100-101.

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Marcu 13, 14–23)

Next Post

Părinte!!!! A vorbit!

Related Posts
Total
0
Share