Acatistul Bunei Vestiri

Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistieria bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Slavă… Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (cu trei închinăciuni).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă… Și acum…

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Condacul 1, glasul al 8-lea:

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, adu­cem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebi­ru­­­ită, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, nenuntită!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­ne­­zeu: Bucură-te. Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doam­ne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat stri­gând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, prin care răsare bucuria;
Bucură-te, prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea de lacrimi a Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care cu ane­vo­ie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime, care nu te poţi ve­dea lesne nici cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii în­tru­­pă­ri;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făp­tura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 2-lea:

Știindu-se pe sine Sfânta întru cură­ţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Glasul tău preaslăvit se arată a fi cu anevoie pri­mit sufletului meu; că naştere fără să­mân­ţă, cum vesteşti mie, strigând: Aliluia?

Icosul al 2-lea:

Înţelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, care de Îngeri eşti mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti rana de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covârşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nun­tă, şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor striga aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar prun­­­­cul aceleia, îndată cunoscând închi­na­­rea ei, s-a bucurat şi cu săltările în pân­tece, ca prin nişte cântări, a strigat către Născă­toarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveşte­jite;
Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrăto­rul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Sădito­rul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut în­mul­ţirea milelor;
Bucură-te, masă, care porţi îndestula­rea milostivirilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti Raiul des­fă­­tării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire suf­le­telor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei pri­mi­te;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumne­zeu către noi cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri necuviincioase având în sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitân­du-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, ceea ce eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Au auzit păstorii pe Îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup, şi alergând ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără prihană în braţele Mariei pur­tându-Se, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păsto­ru­­­lui;
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, ceea ce eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile Raiu­lui;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a Purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa Harului cea lu­mi­­noasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îm­brăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 5-lea:

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers în urma luminii ei; şi ţinând-o ca pe o făclie, cu ea cău­tau pe Împăratul cel tare; şi ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Au văzut pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; şi cunoscându-L a fi Stăpân, măcar de a şi luat chip de rob, s-au grăbit cu da­ru­ri a-I sluji Lui şi a striga celei binecu­vântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşe­lă­ciu­nii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinui­torii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat din dregă­torie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, Iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucru­­rile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de vă­pa­­­ia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 6-lea:

Vestitori purtători de Dumnezeu fă­cân­­­du-se magii, s-au întors în Babilon, săvâr­şind proorocia Ta; şi mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor, au lăsat pe Irod, ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind Tu în Egipt lumina adevăru­lui, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de ace­ia strigau către Născătoarea de Dumne­zeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe fara­o­nul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, cea dintru care se revarsă miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 7-lea:

Vrând Simeon să se mute dintru acest veac înşelător de acum, Te-ai dat lui, ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi Dum­­­ne­zeu desăvârşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

A arătat făptură nouă, arătându-Se Fă­că­torul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de prihană şi păzindu-l întreg, precum a fost, ca văzând minunea să o lăudăm pe dânsa, strigând:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa înge­rească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roa­dă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bu­nă umbră, sub care se acoperă mulţi;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvi­torul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului ce­lui drept;
Bucură-te, iertarea multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăz­neală;
Bucură-te, dragostea, care biruieşte toa­tă dorirea;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 8-lea:

Văzând naştere străină să ne înstră­i­năm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul a fost între cei de jos, şi de Cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară, primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu Celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa cea preasfântă a Celui ce este pe Heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe Serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele po­triv­nice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecio­ria şi naşterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul;
Bucură-te, cheia Împărăţiei lui Hris­tos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veş­­­­nice;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tă­când, ca nişte peşti fără de glas, despre ti­ne, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pri­cep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credinţă stri­­­găm:
Bucură-te, sălaşul înţelepciunii lui Dum­­­­­­ne­­­­zeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăţi pe filozofi ne­în­­ţe­lepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meş­te­ri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au veştejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adân­cul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască lumea, Împodobi­torul tuturor a venit la ea, aşa cum Însuşi făgăduise; şi păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dum­­­nezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată, să­lăş­luindu-Se în pântecele tău şi învăţând pe toţi să strige ţie:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea Harului celui dum­­­­­ne­zeiesc;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei ză­mis­liţi cu ruşinea;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe strică­torul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semă­nă­torul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singu­ră ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a su­fle­telor Sfinţilor;       
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 11-lea:

Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cân­tă­ri şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, ni­mic nu plinim cum se cuvine, căci se bi­ru­­ieşte toată cântarea care se îndreaptă că­tre mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, vedem pe Prea­­sfânta Fecioară; că aprinzând în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cu­noş­­tinţa cea dumnezeiască pe toţi, şi lumi­nează mintea cu raza şi cu chemarea, şi se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegă­tor;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufle­te­le;
Bucură-te, ceea ce îngrozeşti pe vrăj­ma­­şi ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit stră­lucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciu­nea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 12-lea:

Vrând să dea har datoriilor celor de de­mult, Dezlegătorul tuturor datoriilor ome­­neşti a venit singur la cei ce se depăr­ta­se­ră de Harul Lui, şi, rupând zapisul, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că locuind în pântecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfin­ţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige că­tre tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cu­vân­tul;
Bucură-te, Sfântă, ceea ce eşti mai ma­re decât Sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea neîmpu­ţinată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împă­raţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţi­lor celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclin­tit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiru­it;
Bucură-te, cea prin care se înalţă biru­in­ţele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Condacul al 13-lea:

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi Sfinţii, primind acest dar de acum, iz­bă­veşte de toată ispita şi scoate din mun­ca ce va să fie, pe toţi cei ce cântă: Aliluia (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi iarăşi se citeşte Icosul întâi:

Îngerul cel mai întâistătător…

şi Condacul întâi:

Apărătoare Doamnă…

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât Îngerii și Arhanghelii și mai cinstită decât toa­tă făptura; mirarea cea mare a În­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a Arhanghelilor, întă­rirea cea tare a Mucenicilor, lauda cea preamărită a Apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor, în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor; îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți; nădejde celor fără de nădejde, ajută­toare celor lipsiți; celor săraci bo­găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; ce­lor păcătoși mântuire către Dum­­ne­zeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, a­ju­tătoare nebiruită și folo­si­toare.

Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii ce­lei înțelegă­toare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel Ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte înge­rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți Sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tu­turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa­lat al Preasfân­tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce­resc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumne­zeului celui viu, zămislirea negrăită a Tru­pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce­resc, turtureaua cea cu bună glă­suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adân­cul milelor, picătura care risipești mâ­nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne­mă­surată, taina cea negrăită, minu­nea cea neștiută, minune nespusă;

Bi­serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri­lor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufle­tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa­să, care ai înflorit nouă veselia ce­reas­că, strugurele mântuirii noastre, paha­rul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul Harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, înce­pă­tura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ere­ticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu îm­­po­triva tu­turor celor nelegiuiți; în­grozire diavolilor, biruință în războaie, păzi­toare adevă­ra­tă tuturor creștinilor și lumii încre­din­țată mântuire.

O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stă­pâ­nă Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po­porul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas­tele, de boală, de cutremur, de po­top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz­boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne­cazul. Ca să nu fie îm­puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu­cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preami­los­tivă, Năs­că­toare de Dumne­zeu prea­lă­udată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspi­narea lor; ci ne înno­iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul­țumire, aflându-te pe tine ajută­toa­re. Milostivește-te, Doam­nă Prea­cu­rată, spre ajutorul po­po­rului celui binecredincios.

Nădej­dea noastră, adu­nă pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată Îm­pă­răteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumne­zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij­lo­cirea ta po­porul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco­pe­rământ și roagă pe Hristos, Dumne­zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm­potriva noastră. Miluiește și mântu­iește prin ru­găciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bise­ri­cii Ortodoxe Ro­mâne, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro­po­litul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină Icoanei tale.

Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău­ta­rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, îm­preună cu În­gerii, cu Arhanghelii și cu toți Sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciu­nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile în­ge­rești să se desfăteze.

Că tu ești, Doam­nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă­mântenilor; tu ești nădejdea și fo­lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fier­binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, în­drăznim să ne apropiem de Sfântul Altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun­tem ne­vrednici. Pentru aceea, și pe Icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam­nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr­șit, și să stăm fără de rușine în ziua Ju­decății de-a dreapta Fiului tău și Dum­ne­ze­ului nostru, slăvindu-L pe El îm­pre­ună cu Cel fără de început al Lui Pă­rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă­torul Lui Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pre noi!