Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Apoi Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă… Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul Cuviosul David din Evvia, glasul al 8-lea
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinele cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii strălucind cu minunile, David, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condacul 1
Veniţi, cei care sunteţi robi ai lui Hristos, veniţi, cei care o cinstiţi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, veniţi, cei care îl cinstiţi pe Ioan Botezătorul, să ne rugăm împreună cu Sfântul Cuvios David, făcătorul de minuni, şi să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase David, vrednic urmaş al Înaintemergătorului!
Icosul 1
Înger în trup a fost Sfântul Ioan Botezătorul, iar mai apoi înger în trup te-ai arătat şi tu, Cuvioase. Din copilăria ta, de multe ori te-ai învrednicit să vorbeşti cu Înaintemergătorul Domnului, care ţi-a fost dascăl ceresc şi a binecuvântat anii tinereţii tale, iar noi, neştiind să-I mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu pentru un asemenea dar primit prin tine, îţi zicem:
Bucură-te, stâlp al rugăciunii şi al nevoinţei;
Bucură-te, floare plină de mireasma Raiului;
Bucură-te, a sufletelor necăjite dulce alinare;
Bucură-te, a celor care te cheamă în ajutor mângâiere;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, liman al călătorilor aflaţi în primejdie;
Bucură-te, comoară de mare preţ a celor lipsiţi;
Bucură-te, că eşti iscusit doctor fără de arginţi;
Bucură-te, călăuză spre Cereasca Împărăţie;
Bucură-te, pildă de virtute şi de smerenie;
Bucură-te, tainic sfătuitor al pustnicilor;
Bucură-te, odor dăruit de Dumnezeu creştinilor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 2
„Oare ce va fi acest copil? Ce drum va urma în viaţa lui?”, s-au întrebat oamenii din sat după ce te-au aflat în Biserica în care te adusese Sfântul Ioan Botezătorul, arătându-ţi-se în chip minunat. Şi, bucurându-se că te-au aflat în casa lui Dumnezeu, I-au cântat într-un glas: Aliluia!
Icosul 2
Asemănatu-te-ai Sfântului Proroc Ioan, căci din fragedă vârstă ai mers pe calea postului şi a rugăciunii jertfelnice şi ai propovăduit prin faptele tale mai mult decât prin cuvinte. Şi noi, cei împovăraţi de atâtea ispite şi încercări, văzând în tine o icoană a sfinţeniei, îţi zicem:
Bucură-te, că tu copilul Înaintemergătorului ai fost numit;
Bucură-te, că de multe ori de el ai fost povăţuit;
Bucură-te, că mai mult decât pe tatăl tău l-ai ascultat;
Bucură-te, că Sfântul Ioan în casa sa te-a chemat;
Bucură-te, că ţi-a fost prieten şi apărător şi sfătuitor;
Bucură-te, că până la moarte l-ai cinstit pe Botezătorul;
Bucură-te, că ai fost iubit de el şi cu iubire i-ai răspuns;
Bucură-te, că de iubirea adevărată ai fost pătruns;
Bucură-te, că din copilărie ai fost al credinţei învăţător;
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, te-ai asemănat lor;
Bucură-te, următorule al Sfinţilor şi podoabă a smereniei;
Bucură-te, că din fragedă pruncie ai fost vas ales al evlaviei;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 3
Ai venit în Grădina Maicii Domnului ca o floare binemirositoare, Cuvioase David, călcând pământul binecuvântat de paşii soborului Sfinţilor athoniţi. Părinţii din Lavra Sfântului Atanasie s-au uimit de vieţuirea ta şi, îngenunchind împreună cu tine, au lăudat-o pe Preacurata Fecioară, iar lui Dumnezeu I-au mulţumit că te-a adus pe tine în mijlocul lor, cântând: Aliluia!
Icosul 3
Nesuferind diavolul faptele cele bune ale robilor lui Hristos, vrea să-i facă de ocară, batjocorindu-i şi defăimându-i în multe feluri şi născocind pricini de sminteală. Aşa şi tu ai fost acuzat pe nedrept că furai din chelărie, fiind căzut în patima beţiei. Însă prigonitorul tău a fost făcut de ruşine, căci Dumnezeu a scos adevărul la iveală, şi pentru aceasta îţi zicem ţie:
Bucură-te, că ai purtat cu umilinţă crucea defăimărilor;
Bucură-te, sabie ascuţită împotriva fărădelegilor;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe clevetitori prin virtuţile tale;
Bucură-te, că ai primit cu smerenie şi cele bune, şi cele rele;
Bucură-te, că necazurile cu multă credinţă le-ai răbdat;
Bucură-te, că de la tine să ne iubim vrăjmaşii am învăţat;
Bucură-te, al celor prigoniţi pe nedrept acoperitor;
Bucură-te, împotriva minciunii şi a răutăţii luptător;
Bucură-te, mântuire bună pentru cei aflaţi în judecăţi;
Bucură-te, că ai călcat pe urmele Sfinţilor athoniţi;
Bucură-te, că pe calea cea îngustă cu jertfelnicie ai călătorit;
Bucură-te, că în Grădina Maicii Domnului te-ai nevoit;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 4
După ce povăţuitorul tău, Părintele Acachie, a fost ales mitropolit, ţi-a cerut să primeşti să fii hirotonit episcop. Dar i-ai răspuns că nu poţi împlini această ascultare şi atunci mitropolitul te-a urcat în treapta preoţiei, pricepând că smerenia ta Îi este bineplăcută lui Dumnezeu, şi I-a cântat: Aliluia!
Icosul 4
Fără să renunţi să-i fii ucenic, ai devenit sfătuitor al Mitropolitului Acachie, ajutându-l în lucrarea sa. Dar ai ştiut să foloseşti şi cuţitul cuvântului atunci când a fost nevoie, mustrându-l pentru greşelile care puteau vătăma turma pe care o păstorea. Şi, fiind tu pildă pentru clerici ca să nu se mai teamă să apere adevărul în faţa ierarhilor, te cinstim zicând:
Bucură-te, părinte, vrednic slujitor al altarului;
Bucură-te, chivot al sfinţeniei şi al rugăciunii;
Bucură-te, icoană a preoţiei şi a propovăduirii;
Bucură-te, că ai răbdat răutăţile oamenilor şi ale îngerilor căzuţi;
Bucură-te, că ai fost duhovnic al celor care doreau să devină preoţi;
Bucură-te, că pe călugării pătimaşi să-i ridici te-ai ostenit;
Bucură-te, că prin pilda ta vie fără lenevire i-ai povăţuit;
Bucură-te, că stăruinţa ta lui Dumnezeu I-a bineplăcut;
Bucură-te, că mulţi monahi să te aibă povăţuitor au vrut;
Bucură-te, că ai căutat cele smerite şi ai dispreţuit slava oamenilor;
Bucură-te, mustrător al păcatelor lui Irod şi urmaş al Botezătorului;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 5
Ai purtat jugul lui Hristos şi ai ruşinat cursele diavolului, Cuvioase, dar aceştia au încercat să se răzbune şi, după ce ai fost supus la tot felul de chinuri şi aruncat în temniţă de agareni, în cele din urmă ai fost spânzurat cu mâinile în sus ca să mori în suferinţă. Dar Dumnezeu a răsturnat uneltirile duşmanilor tăi, căci îţi pregătiseră o altă cruce aducătoare de cunună, şi tu I-ai mulţumit zicând: Aliluia!
Icosul 5
Pentru că barcagiul refuzase să te treacă spre insula Evvia, ai plutit pe rasa ta fără să te tulburi şi ai ajuns la Biserica Schimbării la Faţă, unde cu multă osteneală ai ridicat mănăstirea ta. Şi până la sfârşitul vieţii ai purtat crucea nevoinţelor ca pe o mucenicie fără de sânge, adunând în jurul tău obşte binecuvântată şi folosind mulţime de credincioşi, pentru care îţi zicem:
Bucură-te, că răbdând chinurile cunună de mult preţ ai agonisit;
Bucură-te, că mai apoi nevoinţele monahiceşti le-ai înmulţit;
Bucură-te, că nu te-ai temut să primeşti dureri ca ale mucenicilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a lăsat în viaţă spre ruşinarea agarenilor;
Bucură-te, glas care pe oameni la scaunul spovedaniei i-ai chemat;
Bucură-te, mână întinsă celor care voiau să se ridice din păcate;
Bucură-te, că mai dinainte ziua morţii ţi-ai cunoscut;
Bucură-te, că pe ucenici pentru trecerea ta la Domnul i-ai pregătit;
Bucură-te, cel care după moarte ai rămas aproape de turma ta;
Bucură-te, că prin mulţimea minunilor ţi-ai arătat ocrotirea;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte ni le-ai lăsat în dar;
Bucură-te, că te-a rânduit Dumnezeu să ne fii veghetor plin de har;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 6
În tinereţea ta a suspinat sufletul tău după aflarea unui iscusit duhovnic şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul ţi s-a arătat în vis şi ţi-a spus cum să-ţi întâlneşti povăţuitorul. Iar noi, văzând râvna ta pentru cele sfinte, te rugăm să faci rugăciune pentru noi şi pentru duhovnicii noştri, ca să primim prin ei sfaturile potrivite şi să-I mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 6
Vrând Cuviosul Iacov să meargă la Locurile Sfinte pentru a duce viaţă pustnicească, te-ai arătat lui în chip minunat şi, rănindu-i-se inima de frumuseţea celor descoperite, şi-a schimbat gândul său şi a rămas în mănăstirea ta. Iar noi te rugăm, Cuvioase, schimbă gândul inimii noastre pentru a nu căuta în viaţă voia noastră, ci voia lui Dumnezeu, ca să cântăm ţie cu mulţumire:
Bucură-te, că din cuvintele Părintelui Acachie te-ai hrănit;
Bucură-te, că ai simţit nevoia unui dascăl iscusit;
Bucură-te, că pentru credinţa ta Dumnezeu ţi l-a trimis;
Bucură-te, că pe calea ascultării fără cârtire ai mers;
Bucură-te, că, primind mustrările povăţuitorului tău, te-ai smerit;
Bucură-te, că virtuţile tale ca o flacără au strălucit;
Bucură-te, al celor care se luptă cu voia proprie ocrotitor;
Bucură-te, că primeşti rugăciunile celor care îşi caută povăţuitor;
Bucură-te, drum până la picioarele duhovnicului;
Bucură-te, la vreme de neascultare trâmbiţă a ascultării;
Bucură-te, că pleci inimile celor mândri spre pocăinţă;
Bucură-te, că ai vrut şi ai făcut lucrare apostolească;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 7
Punând în aluat pentru pâine şi prescuri apă de la izvorul tău binecuvântat, unele femei credincioase care trăiau aproape de mănăstirea ta au văzut cum aluatul dospeşte fără drojdie, pentru a se vădi darul dat ţie de la Dumnezeu. Şi noi, ştiind că lucrarea faptelor noastre bune creşte prin mijlocirea ta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel Care ţi-a trimis harismele, cântând: Aliluia!
Icosul 7
„Nenumărate sunt minunile Cuviosului David. Nu mi-ar ajunge nici hârtia, nici cerneala şi nici timpul ca să scriu minunile făcute de Sfânt în fiecare zi”, mărturisea Cuviosul Stareţ Iacov în faţa pelerinilor veniţi să ţi se închine, pentru a le spori credinţa lor în ajutorul tău. Şi noi, crezând cuvintele sale, nu uităm să-ţi aducem cântare de mulţumire:
Bucură-te, că ne aduci mângâiere în toate nevoile;
Bucură-te, că prin mijlocirile tale ne ştergi lacrimile;
Bucură-te, că mlaştinile din satul Diesto le-ai secat;
Bucură-te, că mulţimea de ţânţari de acolo o ai îndepărtat;
Bucură-te, cel care îi ajuţi pe cei care nu au unde să locuiască;
Bucură-te, că te rogi pentru cei lipsiţi, ca toate cele de trebuinţă să le primească;
Bucură-te, că întristarea din inimile noastre o alungi;
Bucură-te, că viforul necazurilor de la noi îl îndepărtezi;
Bucură-te, că ai adus şi aduci bucurie celor credincioşi;
Bucură-te, că urmând ţie ucenicii tăi i-au ajutat pe cei necăjiţi;
Bucură-te, că ne înveţi unii pe alţii cu iubire nefăţarnică să ne iubim;
Bucură-te, că mulţimea minunilor tale o mărturisim;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 8
Rugându-ţi-se cu credinţă bunica micuţului Vasile, care era surd din naştere, şi ungându-l cu ulei de la candela ta, copilul a început să audă. Iar apoi bunica, auzind în somn o voce care a îndemnat-o să citească viaţa şi minunile tale, s-a bucurat, văzând cum Dumnezeu îi îndeamnă pe creştini să ceară ajutorul Sfinţilor Săi, şi a cântat: Aliluia!
Icosul 8
Am aflat despre minunea cu pruncul Ioan, despre care doctorii spuneau că poate muri şi că este cu neputinţă să se însănătoşească. Ştim că ai stat împotriva femeii care voia să plece din spital, lipsindu-i fără să vrea pe părinţii pruncului de cartea cu viaţa şi minunile tale. Iar aceştia, citind-o, i-au rugat pe părinţii de la mănăstirea ta să se roage pentru prunc şi acesta s-a tămăduit. Pentru care îţi zicem ţie:
Bucură-te, că îi ajuţi pe oameni să afle despre facerile tale de bine;
Bucură-te, că tu eşti cel care ne îndemni să citim despre tine;
Bucură-te, că datorită ţie pruncul Ioan a rămas în viaţă;
Bucură-te, că pentru aceasta mulţi s-au întărit în credinţă;
Bucură-te, că aceştia s-au ruşinat de greşeala lor;
Bucură-te, că a putut să meargă după ce la mănăstirea ta s-a închinat;
Bucură-te, că prin aceasta calea vindecării ni s-a arătat;
Bucură-te, că pe măicuţa Atena degrabă o ai tămăduit;
Bucură-te, că părinţii ei şi-au ţinut făgăduinţa şi la tine au venit;
Bucură-te, că ei ne îndeamnă să venim şi noi în a ta mănăstire;
Bucură-te, că pelerinilor pentru jertfelnicia lor le aduci răsplătire;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 9
Aflându-se în primejdie de moarte, micuţa Elena a primit ajutorul tău, iar doctorii, văzându-se neputincioşi să înţeleagă ce s-a întâmplat, au spus: „Nu ne rămâne decât să ne rupem diplomele”. Şi noi, văzând în această mărturisire că la Dumnezeu este cu putinţă ceea ce la oameni este cu neputinţă, Îi aducem cântarea: Aliluia!
Icosul 9
Greu le este oamenilor să ducă fără cârtire crucea bolii şi ispita deznădejdii le încearcă sufletul îndurerat. Dar, având nădejde în Hristos şi în ajutorul Maicii Sale şi al tuturor Sfinţilor, creştinii primesc cununa pentru răbdarea lor. Şi, aflând mulţimea tămăduirilor săvârşite de tine, îţi cântăm:
Bucură-te, că aduci nădejde unde doctorii spun că nu mai este nădejde;
Bucură-te, cel care îndepărtezi de la noi gândurile de deznădejde;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale dobândim vreme de pocăinţă;
Bucură-te, că ne arăţi că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă;
Bucură-te, că alungi durerea din mădularele bolnave şi aduci mângâiere;
Bucură-te, că icoana ta făcătoare de minuni e plină de ofrande de mulţumire;
Bucură-te, cel care pe fetiţa cu picioarele paralizate ai ajutat-o să meargă;
Bucură-te, că, ştiind aceasta, cei neputincioşi la ajutorul tău aleargă;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu multe feluri de boli ai vindecat;
Bucură-te, că prin tine credinţa noastră s-a întărit;
Bucură-te, că celor aflaţi în primejdie de moarte năprasnică le vii în ajutor;
Bucură-te, că pentru cei care părăsesc viaţa cea trecătoare eşti mijlocitor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 10
O fetiţă pe nume Maria avea leucemie şi mult se mâhneau părinţii ei din pricina aceasta. Dar, aflând de grabnicul tău ajutor, mama ei a luat-o pe copilă în braţe şi, ridicând-o ca pe o ofrandă, a zis: „Sfinte al meu David, fă-mi bine copilul!”. Şi îndată fiica ei s-a tămăduit, iar mai apoi au venit la mănăstire să-ţi mulţumească şi să-I înalţe Domnului cântarea: Aliluia!
Icosul 10
Cine poate spune câţi copii suferinzi au aflat uşurare prin rugăciunile tale sau câte lacrimi ai şters prin darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu? Ai ajutat mulţime de prunci să vadă lumina zilei, ai ajutat mulţime de copii să scape de boli de tot felul. Şi părinţii lor, pricepând că prin tine Dumnezeu a adus sănătate în locul bolii, ţi-au adus mulţumiri cu prisosinţă, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună-rugătorule cu soţii care nu au copii;
Bucură-te, că alungi deznădejdea din inimile lor;
Bucură-te, că tămăduieşti pântecele bolnave ale femeilor;
Bucură-te, că Dumnezeu le trimite prunci pentru rugăciunile tale;
Bucură-te, că părinţii care îşi văd copiii crescând îţi aduc mulţumire;
Bucură-te, că nu numai cei bolnavi, ci şi apropiaţi ai lor aleargă la tine;
Bucură-te, că îi vindeci şi pe cei cu mintea rătăcită;
Bucură-te, că cei slabi la minte dobândesc înţelepciune;
Bucură-te, că pruncii care se nasc bolnavi află tămăduire;
Bucură-te, că luminezi minţile doctorilor credincioşi prin rugăciune;
Bucură-te, că nu rămâne fără răspuns nicio rugăciune către tine;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 11
Greu fiind încercat de boală, Cuviosul Stareţ Iacov ţi s-a rugat: „Sfinte al meu David, vino repede să mă ajuţi. Şi, în drum spre spital, când treci prin Procopie, ia-l şi pe Sfântul Ioan Rusul cu tine. Veniţi să mă ajutaţi acum, că sunt în primejdie!”. Şi, nădăjduind în ajutorul vostru, a zis cu suflet umilit: Aliluia!
Icosul 11
De cerească cercetare s-a învrednicit Părintele Iacov, căci te-a văzut în spital împreună cu Sfântul Ioan Rusul şi te-a auzit spunându-i: „Nu-ţi fie frică, am venit să te ajutăm”. Şi noi, uimindu-ne de credinţa sa şi de iubirea pe care i-aţi arătat-o venind la el şi ocrotindu-l, ne umplem de bucurie şi îţi cântăm:
Bucură-te, că frica din suflete năpăstuite o alungi;
Bucură-te, că rugăciunile celor cu inimă curată le asculţi;
Bucură-te, că îi ajuţi şi pe cei care de minunile tale nu au auzit;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ioan Rusul la patul bolnavilor ai venit;
Bucură-te, cel care de legăturile diavoleşti ne izbăveşti;
Bucură-te, că puterea farmecelor şi a blestemelor o nimiceşti;
Bucură-te, că prin tine visele cu care diavolii vor să ne înfricoşeze se risipesc;
Bucură-te, stavilă celor care împotriva noastră uneltesc;
Bucură-te, văzând că urmaşii tăi pe urmele tale au călcat;
Bucură-te, cel care împreună cu Stareţul Iacov de multe ori te-ai arătat;
Bucură-te, că rânduiala vieţuirii în sfinţenie până la noi s-a îndătinat;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 12
„În întunericul de acum este nevoie nu numai de un înaintemergător, ci de mai mulţi, care să propovăduiască pocăinţa şi să-L facă pe Iisus cunoscut în ochii lumii”, i-ai spus mamei tale, care încerca să domolească râvna ta pentru cele sfinte. Iar în vremea noastră nevoia de propovăduitori este şi mai mare, pentru că s-a înmulţit desfrâul şi apostazia, şi puţine glasuri se mai aud cântând: Aliluia!
Icosul 12
Purtăm în cugetele noastre povaţa ta, Sfinte, că aşa cum cel mai mare dascăl se face ucenicul lui Hristos, tot aşa cel din urmă dintre creştini trebuie să fie apostol. Că multe lucruri ştim, dar nu le facem şi preferăm să cerem mulţime de sfaturi în loc să începem să punem în lucrare ceea ce ştim deja. Ajută-ne, Cuvioase, să nu ne lăsăm biruiţi de patima făţărniciei, ci să punem început bun, zicându-ţi:
Bucură-te, că făgăduinţele făcute Domnului ne înveţi să le plinim;
Bucură-te, primind laudele noastre, ale păcătoşilor;
Bucură-te, că ne chemi să urcăm fără şovăire pe scara virtuţilor;
Bucură-te, că asemenea Sfântului Ioan Botezătorul ai dus viaţă îngerească;
Bucură-te, prieten al celor care se străduiesc să se mântuiască;
Bucură-te, bucurie a credincioşilor care te cinstesc;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa tronului dumnezeiesc;
Bucură-te, alăută a pocăinţei, care întorci sufletul de la cele pământeşti;
Bucură-te, lumină trimisă de Dumnezeu să ne arate calea spre lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, că mulţumirile noastre pentru toate facerile de bine le-ai primit;
Bucură-te, cel care ca un soare în viaţa noastră ai răsărit;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 13
O, Cuvioase Părinte David, primind această puţină rugăciune a noastră, vino degrabă în ajutorul nostru. Suntem slabi şi neputincioşi, Sfinte al lui Dumnezeu, şi nimic nu putem face prin puterea noastră, dar credem că nu vei lăsa rugăciunile noastre fără răspuns, ci ne vei ajuta ca prin aceste încercări prin care trecem să punem început bun mântuirii şi să-I cântăm lui Dumnezeu, Celui Care te-a acoperit cu harul Său: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
Înger în trup a fost Sfântul Ioan Botezătorul, iar mai apoi înger în trup te-ai arătat şi tu, Cuvioase. Din copilăria ta, de multe ori te-ai învrednicit să vorbeşti cu Înaintemergătorul Domnului, care ţi-a fost dascăl ceresc şi a binecuvântat anii tinereţii tale, iar noi, neştiind să-I mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu pentru un asemenea dar primit prin tine, îţi zicem:
Bucură-te, stâlp al rugăciunii şi al nevoinţei;
Bucură-te, floare plină de mireasma Raiului;
Bucură-te, a sufletelor necăjite dulce alinare;
Bucură-te, a celor care te cheamă în ajutor mângâiere;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, liman al călătorilor aflaţi în primejdie;
Bucură-te, comoară de mare preţ a celor lipsiţi;
Bucură-te, că eşti iscusit doctor fără de arginţi;
Bucură-te, călăuză spre Cereasca Împărăţie;
Bucură-te, pildă de virtute şi de smerenie;
Bucură-te, tainic sfătuitor al pustnicilor;
Bucură-te, odor dăruit de Dumnezeu creştinilor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!
Condacul 1
Veniţi, cei care sunteţi robi ai lui Hristos, veniţi, cei care o cinstiţi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, veniţi, cei care îl cinstiţi pe Ioan Botezătorul, să ne rugăm împreună cu Sfântul Cuvios David, făcătorul de minuni, şi să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase David, vrednic urmaş al Înaintemergătorului!
Rugăciune către Cuviosul David din Evvia
O, robule al lui Hristos, Cuvioase David, la tine alergăm acum, în vremea necazului. Valurile ispitelor s-au ridicat asupra noastră şi norii deznădejdii vor să ne înfricoşeze. Dar avem credinţă că nu ne vei lăsa să fim biruiţi de puterile diavoleşti. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul atâtor oameni întristaţi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul mulţimii de bolnavi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit ori de câte ori ai fost chemat cu credinţă de către credincioşii care mai apoi s-au bucurat de minunile tale. Şi, chiar dacă şi în acest ceas al rugăciunii, vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastre, dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în mijlocirile tale. A strigat oarecând către Hristos tatăl copilului chinuit de diavol: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Aşa strigăm şi noi acum: Credem, Cuvioase David, ajută necredinţei noastre! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari şi statornici în credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor pământeşti. Şi, ducând lupta cea bună pentru mântuire, să-ţi mulţumim în toate zilele vieţii noastre că te avem grabnic ajutător şi ocrotitor şi să lăudăm până la suflarea cea de pe urmă Treimea Cea de o Fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Cuviosul David pentru cel bolnav
Cuvioase David, mare făcătorule de minuni, în tine ne punem nădejdea acum, când (numele) este greu încercat de boală. Alină-i durerea, potoleşte-i fierbinţeala, dăruieşte-i sănătate sufletească şi trupească. Degeaba ne-am pus nădejdea numai în doctori şi în leacurile lor, căci nădejdea noastră a fost ruşinată. Dar acum, cunoscându-ne greşeala, ne punem nădejdea în Dumnezeu, având credinţa că ne va trimite ajutorul Său. Şi pe tine te rugăm, Cuvioase, cel care te bucuri de frumuseţile cereşti în soborul sfinţilor, ajută-l pe (numele), potolind suferinţa lui şi aducând în sufletul lui mângâiere. Ai ajutat mulţi copii bolnavi, ai ajutat mulţi creştini care pătimeau de feluri de boli. Oare acum îţi vei întoarce faţa de la noi, din pricina păcatelor noastre? Nu, Cuvioase, să nu faci aceasta, ci să te milostiveşti spre noi, ca să nu se împuţineze credinţa noastră. Şi nu doar pentru robul lui Dumnezeu (numele) ne rugăm ţie, ci pentru toţi cei care se află pe patul bolii, cunoscuţi şi necunoscuţi. Ai grijă de ei şi de doctorii lor, călăuzindu-i să facă cele de folos pentru cei aflaţi în suferinţă. Ai grijă, Cuvioase, de toţi cei care se roagă ţie cu credinţă, alungând de la sufletele lor toată ispita şi necazul. Înmulţeşte minunile tale, Cuvioase David, ca prin mijlocirile tale să fie lăudat Dumnezeu Cel Adevărat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
