Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail

La Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor Cereşti celor fără de trup (8 noiembrie), precum şi la toată vremea, după trebuinţele celor bolnavi, celor ce călătoresc şi celor ce poartă – sau se pregătesc să poarte – binecuvântata “cruce a cununiei”.


Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Slavă… Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (cu trei închinăciuni).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă… Și acum…

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Condacul 1

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cântare de laudă ţi-aducem ţie, zicând: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Icosul 1

Numărându-te între cei şapte Sfinţi Îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm, şi glas înălţând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 2

Vai nouă, că suntem lesne cârtitori şi, în vălmăşagul necazurilor vieţii, în loc să zicem ca şi Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat”, noi cu gândul, cu vorba şi cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor, care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcându-se, cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!

Icosul 2

Oarecând, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşaţi şi cu sufletul adânc întristat: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine!”, Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mâhnirea care-l cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi astăzi, ca şi Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul şi pe tine te rugăm, du la El rugăciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu credinţă îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor trupeşti;
Bucură-te, cuminecarea pământului cu cerul;
Bucură-te, cel în leacuri neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 3

Cu Avraam ne-ai învăţat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetând după dreptate, chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din vechime şi pe poteca îngustă a sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne întăreşti, şi vrednici să ne faci a cânta fără de osândă: Aliluia!

Icosul 3

Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui Israel şi morţii cei la răspântii lepădaţi după rânduială îi îngropa, înfruntând ameninţarea păgânei stăpâniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătându-se el în orbie, ba fiind luat în râs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-i cânta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintâi;
Bucură-te, înveşmântatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pământ şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 4

“Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, vădirea celor nevăzute”, după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă cât un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom sădi în mare. Ci noi, râvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: “Cred, Doamne; ajută necredinţei mele”, iar Celui de trei ori Sfânt cu Îngerii să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Văzând bătrânul Tobit, cel tare în credinţă, câtă milă a făcut Dumnezeu cu el şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întârziat să aducă Domnului cântare de laudă, zicând: “Binecuvântat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvântată este Împărăţia Lui… Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii celor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvânta pe Domnul drepţilor”. Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său cel cu blândeţe tămăduitor şi îndreptător a toată strâmbătatea, neîntârziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vâlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 5

Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lumii şi dulceţile ei cele deşarte, iar de mulţimea curselor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiţi. Ci iată că Dumnezeu cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze îngereşti fără de preget ne-a rânduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia!

Icosul 5

Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel nevăzut al darurilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii. Deci şi noi, nedesăvârşiţi ca şi Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a cânta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrâneţelor celor neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor neştiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 6

Ferice de cel ce îndrăzneşte întru Domnul, piatra cea din capul unghiului, de care toată teama izbindu-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat cândva! Urmând dară Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului, ca de nişte funii ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!

Icosul 6

Îngerul Domnului către Tobie a grăit, arătându-i-o pe Sara cea nefericită: “Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mântui!”. O, taină a dragostei de sus pogorâtoare! O, taină a nunţii de Dumnezeu pecetluită! O, taină a proniei dumnezeieşti care toată mintea o covârşeşte! Cum să întârziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, ce o aşa de mare încredinţare ne aduce nouă despre rânduiala şi grija întreitei Iubiri, şi cum nu am da glas credincioşiei noastre, cu aleasă simţire cântând:
Bucură-te, solul Sfatului celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 7

Bine au nădăjduit cei din vechime, încredinţându-se Dumnezeului oştirilor, pe urmele părintelui Avraam, căruia credinţa “i s-a socotit lui ca dreptate”; dară noi, cei îndreptaţi şi răscumpăraţi prin sângele lui Hristos, părtaşi la tot harul şi la tot adevărul, cum oare am fi şovăitori în nădejdea noastră? Şi cum n-am striga cu glas mare, laudă aducând Dumnezeului celui viu şi cu îngerii întrecându-ne a cânta: Aliluia!

Icosul 7

A zis Tobie către Sara, în iatacul nunţii lor, unde cu nădejde curată a intrat, deşi acolo moartea de şapte ori biruise: “Scoală, soră, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!”. Şi rugându-se a mărturisit: “Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe”. O, mult poate rugăciunea celui drept şi nădejdea celui curat cu inima! Ca şi pe Tobie cel de demult, călăuzeşte-ne şi povăţuieşte-ne, cerescule Voievod, în duhul dreptăţii şi al curăţiei, şi pe noi, cei ce-ţi cântăm ţie cu bună încredinţare:
Bucură-te, temelie nicicând clătinată;
Bucură-te, părtaşul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănţuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinaţi;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 8

Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur şi să se înmulţească sămânţa chemării lui, umplând toată faţa pământului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să strige: Aliluia!

Icosul 8

Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnica tatălui ei, pentru că Asmodeu, vrăjmaşul nunţii, de şapte bărbaţi o văduvise până să-i cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt deznădejdii ei şi binecuvântată însoţire să-i aduci. Iar noi astăzi, ca şi ea milelor de sus încredinţându-ne, te rugăm pe tine să alungi şi să legi în pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tulburare să-ţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, întâistătător al cetelor dreptăţii;
Bucură-te, de care tremură toţi îngerii întunericului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, liman al nunţii neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 9

Cel ce a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită neascultării părinţilor noştri dintâi, vestea cea bună a izbăvirii viitoare, zicând către şarpele cel de demult că duşmănie va pune între seminţia lui şi seminţia femeii, şi că din femeie se va naşte Mântuitor neamului omenesc, Acela, la rugăciunea Sarei celei greu încercate, biruitor de şarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce şi noi, auzind aceasta, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!

Icosul 9

Precum odinioară Sara, soţia lui Avraam, la vremea bătrâneţelor ei, s-a făcut din stearpă roditoare, prin mila Celui-Preaînalt, tot aşa şi Sara, fiica lui Raguel, cea de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru răbdarea şi rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfânt Voievod închinându-ne noi, păcătoşii, iarăşi şi iarăşi, cu glas mare îi cântăm:
Bucură-te, cel cu Mihail şi cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pârga îngereştii frumuseţi;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfârşitul a toată bântuirea;
Bucură-te, desăvârşita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 10

Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară, dar în înalt veşniceşte; pe cruce se spânzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtându-l, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. De aceea, Celui ce este Iubire şi după Care toate se cer, ne cerem şi noi, în suflet şi-n trup deopotrivă, cu Îngerii şi cu Sfinţii duhovniceşte cântând: Aliluia!

Icosul 10

Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, până s-a lămurit precum aurul şi întru iubire a izbândit. Aşa şi noi, îmbrăcându-ne în iubire ca într-o haină de mireasă şi încrezându-ne Mirelui ceresc, să stăm tari împotriva urzelilor diavolului, şi paznic de sus cerând cămării noastre de nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului, cu feciorelnică smerenie, şi ca unui crainic al veşniciei să-i cântăm:
Bucură-te, sfeşnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvântarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduinţă în veci nemincinoasă;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 11

Mila Domnului şi Dumnezeului nostru nu cunoaşte margini, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi-L pe El, cu fără-de-numărul oştirilor celor de sus în toată vremea cântând: Aliluia!

Icosul 11

Puterea şi mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în trup te-ai arătat, odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, le-ai vestit celor căzuţi cu faţa la pământ şi cuprinşi de o sfântă înfricoşare: “Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi-L voi şi preaslăviţi-L pe Dumnezeu în veac!”. Iar noi ca şi aceia, căzând cu faţa la pământ şi aducând mulţămită şi slavă Celui ce Îngerii Şi-i trimite din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, şi lăuntric străluminaţi, iară şi iară, îţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oştirilor întraripate;
Bucură-te, Icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei adevărate;
Bucură-te, povaţa celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruinţe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 12

Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, a rânduit în cer oştire slujitoare, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu la desăvârşirea făpturii te-a chemat, ca Înger nefiind, cu Îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cânţi: Aliluia!

Icosul 12

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, în minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a pe cei şapte Îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu şi care au să sufle în trâmbiţele Dreptăţii, aducând plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, înfricoşându-ne până mai este vreme şi pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu voie şi cele fără de voie, celui desăvârşit întru slujire, glas înălţănd, să-i cântăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trâmbiţaşul milostivei Dreptăţi;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeieşti;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te, în soborul celor asemenea ţie,
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 13

O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu Îngerii şi cu Sfinţii să ne învrednicim a cânta: Aliluia! (de trei ori)

apoi

Icosul 1

Numărându-te între cei şapte Sfinţi Îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm, şi glas înălţând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 1

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cântare de laudă ţi-aducem ţie, zicând: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

apoi aceste rugăciuni

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Rafail

Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecăte spre noi, Rafaile, Sfânt şi înaripat Voievod, şi cercetându-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupră-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.

Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la Judecata cea înfricoşătoare, când şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.

Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvârşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune către Paznicul Cununiilor

Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.

Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.

Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurându-se inima mea întru de cele de sus, cu Îngerii să cânte: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa. Amin.

Previous Post

Cei mai fideli şi puternici “bodyguarzi”

Next Post

Apostolul zilei (Evrei 2, 2-10)

Related Posts
Total
0
Share