Ademenitorul, sublimul şi ucigătorul televizor

După o luptă grea, l-am învins. Am renunţat la el, deşi îmi va trebui multă vreme sau o viaţă întreagă ca să mi-l scot cu totul din minte.Ce mi-a oferit el de-a lungul anilor în care i-am slujit ca unui stăpân?În primul rând, atracţia pentru desfrânare, înclinaţia spre plăcerile lumeşti, divertisment ieftin, filme din care am învăţat să trăiesc uitând că realitatea e alta; mi-a furat timpul, preţiosul timp în care, dacă i-aş fi slujit Domnului cu aceeaşi patimă şi fidelitate, acum aş fi fost Om – Om cum au fost scriitorii noştri şi poeţii noştri iubiţi: Blaga, Eminescu, Creangă şi mulţi alţii. Ei nu au avut nevoie de TV. Noi oare de ce nu mai putem trăi fără el? Câte personalităţi remarcabile au mai apărut de când ne-am lăsat seduşi de acest duşman, care a luat chipul celui mai bun prieten?

S-a strecurat în sufletul nostru, în viaţa noastră şi caută să ne mănânce timpul, copilăria copiilor noştri, nevinovăţia lor şi orice posibilitate de a deveni sfinţi. Cum să devenim sfinţi când ne murdărim cu pornografie, vedetism, violenţă şi lipsă de cultură? Cum să ajungem în Rai, când suntem în Iad încă de pe acum?

Fiţi sinceri, fraţilor!

Ce aţi învăţat de la televizor?

„Dragostea” din telenovele?… Dragostea de bani, vile şi maşini?

Spaniola din telenovele?… Chiar o ştiţi? Faceţi un test!

Violenţa de la ProTV?…

Desfrânarea de pe mai toate canalele?…

Reclamele care ne toarnă în subconştient ce să cumpărăm şi care ne fac copiii să le reproducă precum nişte roboţei?…

Aţi învăţat, fetelor, să vă dezbrăcaţi frumos şi să vă îmbrăcaţi în silicoane, vopsele şi par­fu­muri?… Aţi învăţat de la „Cârcotaşi” să-i batjocoriţi pe cei din jur?… Aţi tras vălul peste conştiinţă şi aţi mers mai departe.

Acesta este secretul TV-ului: să sugrume glasul lui Dumnezeu din noi. Nu vă pot dori decât să aflaţi puterea să renunţaţi cu toţii la el; atunci, numai atunci Cuvântul lui Dumnezeu ne va lumina mintea şi harul Său ne va mângâia sufletele. Dar până atunci mai avem de luptat cu noi înşine. Poate că de această luptă şi biruinţă depinde viitorul nostru, depinde viaţa de după moarte. Dar cei ce se uită la televizor nu mai au vreme să se gândească la aceasta. Păcat… n

Bianca Toader, Familia Ortodoxa nr. 25

 

Previous Post

Bucuria Învierii

Next Post

Convertirea unui călugăr franciscan la Ortodoxie (I)

Related Posts
Total
0
Share