Preot Alexandru Lungu
Este o liniște plină de așteptare. Am parcurs după a noastră putere și această călătorie. Înainte de orice drumeție te încearcă nițel emoțiile. Oare cum va fi călătoria? Cu ce provocări mă voi întâlni? Ce fel de ispite îmi vor ieși pe parcursul traseului?
Suntem la câteva ceasuri de destinația finală și ne uitam în desaga personală încercând să numărăm victoriile. Am devenit mai bun la final de post, sau am rămas același ignorant în privința a tot ceea ce mă înconjoară? Cumva am început să privesc mai atent înăuntrul meu și am scăpat de ispita de a mă uita mai mereu în direcția celuilalt? Vorbele sunt atent cântărite înainte să le dau drumul în infinitatea văzduhului, sau mă las mereu pradă emoțiilor și nu mai țin cont de nimeni și nimic?
Ar fi câteva întrebări de bun simț pentru fiecare creștin care s-a străduit onest să-și regleze câteva aspecte esențiale ale vieții.
E multă liniște în cimitirele care adăpostesc pe mulți din cei pe care i-am iubit și astăzi ne privesc de pe celălalt tărâm. Astăzi mai mult ca oricând Hristos prin Învierea Sa anulează această prăpastie, făcându-se punte tuturor. Preț de câteva ceasuri nu mai simțim atât de apăsător cimitirul, e doar un loc unde dragii noștri părinți, bunici, copii, şi-au tras peste ei plapuma de flori și pământ și își odihnesc trupurile care au cunoscut și bucuria și tristețea, atât cât a îngăduit Dumnezeu să se întindă firul vieții lor.
Ne despart câteva ceasuri de întâlnirea din curțile Bisericilor și a mănăstirilor, nădăjduim mai buni unii cu alții, mai puțin zeflemetori și având capacitatea de a ne privi cu mai multă înțelegere.
Dacă ar trebui să învățăm o lecție la final de post, aceea este a faptului că înainte de a cere cuiva ceva, trebuie mai întâi să dai tu totul, până la Cruce și moarte. Este cel mai greu exemplu de iubire, dar singurul care ne garantează fericirea veșnică.
Dacă ați făcut curat în cimitirele părinților, bunicilor, prietenilor, este imperios necesar ca în această noapte să facem loc, atât cât mai avem timp, înaintea cărnii, a brânzei și ouălor, lui Hristos Euharistic, Lumina cea adevărată, singura făclie de care trebuie să avem grijă a nu se stinge vreodată din inimile noastre.
Și încă ceva. Să iertăm toate pentru Înviere și să ne îmbrățișăm unii pe alții, chiar și pe cei care ne urăsc, fiindcă Hristos a înviat îndrăgostit de umanitatea care L-a răstignit, iar noi trebuie să ne străduim să-I urmăm exemplul. Hristos a Înviat!
