Sărbătoarea Crăciunului este precedată de o perioadă de 40 de zile de post. Acest timp duhovnicesc ne aminteşte de postirea drepţilor şi profeţilor din Vechiul Testament care L-au aşteptat pe Mesia. De aceea în perioada Postului Crăciunului îi sărbătorim pe mulţi din prorocii Vechiului Testament care au profeţit despre venirea lui Hristos: Avdie (19 noiembrie), Naum (1 decembrie), Avacum (2 decembrie), Sofonie (3 decembrie), Agheu (16 decembrie) şi Daniel (17 decembrie).
După cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, tot acest răstimp este „un post de pregătire duhovnicească, de curățire duhovnicească, ca să-L primim în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască”.
Luni, 15 noiembrie, începe Postul Naşterii Domnului, care ţine până la 24 decembrie inclusiv. Postul Crăciunului este al doilea ca mărime după cel al Sfintelor Paşti. Este de asprime medie şi are pe parcursul său mai multe dezlegări la peşte. Este un timp de bucurie duhovnicească, ce ne pregăteşte pentru Naşterea Domnului.
Părintele profesor Ene Branişte precizează că, „prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezi de piatră ale Tablelor Legii. Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile şi se învrednicesc să primească între ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară” (Liturgica generală, volumul 1, pagina 380).
Durata acestui post a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția Patriarhului Ecumenic Luca Hrisoverghi. Primele menţiuni legate de existenţa unui post pregătitor pentru sărbătoarea Naşterii Domnului le găsim în secolele 4 şi 5 la Fericitul Augustin şi la Episcopul Romei, Leon cel Mare.
Postul Crăciunului este modalitatea noastră spirituală de a ne pregăti pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Perioada postului este un timp al creşterii noastre spirituale. Sfântul Simeon al Tesalonicului ne spune că postul este „viață și petrecere îngerească, pentru că Îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta, hrănindu-se, ne-a făcut morți și izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”.
Timpul de desăvârşire spirituală pe care-l începem astăzi are ca scop să ajungem pregătiţi trupeşte şi sufleteşte la sărbătoarea Naşterii Domnului, pe care o prăznuim cu frumoasele noastre colinde româneşti, în fiecare an, la 25 decembrie. Parcurgând urcuşul duhovnicesc de 40 de zile al Postului Crăciunului ajungem la bucuria Betleemului adusă de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Despre această bucurie a Naşterii lui Hristos, pentru care începem să ne pregătim şi noi de astăzi prin post şi rugăciune, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Dar să înălţăm privirile către minunile cereşti! Căci iată, nu numai prorocii şi Îngerii ne binevestesc această bucurie, ci şi cerurile propovăduiesc prin minunile lor slava Evangheliei!” Pentru a ajunge la bucuria adusă lumii de Naşterea Pruncului Sfânt în peştera Betleemului, Biserica ne îndeamnă să parcurgem acest timp de 40 de zile de pregătire duhovnicească prin post şi pocăinţă pentru a ne învrednici să-L slăvim alături de cetele îngereşti cântând imnul bucuriei angelice: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).
Prima zi din Postul Crăciunului este închinată cinstirii unui mare isihast, Cuviosul Paisie de la Neamţ, care, prin viaţa sa plină de asceză şi rugăciune, este un exemplu pentru noi acum, la începutul urcuşului duhovnicesc către bucuria sărbătorii Naşterii Domnului.
De la Cuviosul Paisie avem şi sfaturi duhovniceşti, între care le regăsim pe cele legate de modul cum trebuie să postim. Marele părinte isihast de la Mănăstirea Neamţ ne învaţă că „postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor” şi tot el ne spune: „Dacă cineva vrea să aibă mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cureţe trupul prin post”, deoarece „este necesar ca şi aerul”, iar „pătrunzând în suflet, omoară păcatul din adâncul lui”.
În Postul Naşterii Domnului ne înfrânăm de la anumite mâncăruri, dar mai ales ne ferim de păcat şi căutăm, prin rugăciune şi asceză, să ne desăvârşim duhovniceşte. Modul cum postim acum este reglementat de rânduiala tipiconală a Bisericii noastre, care, pe lângă zile de postire clasică, îngăduie şi anumite zile când se face dezlegare la peşte, legând acest lucru de cinstirea deosebită a unora dintre Sfinţii care sunt sărbătoriţi în timpul Postului Crăciunului. Astfel, anul acesta avem următoarele zile de dezlegare la peşte în Postul Naşterii Domnului: 21, 23, 25, 27, 28, 30 noiembrie şi 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 18, 19 decembrie. Aceste dezlegări respectă pravila ortodoxă.
Părintele profesor Ene Branişte în celebra sa lucrare „Liturgica generală”, plecând de la Tipicul Mare, aşază lămuriri despre modul postirii în Postul Crăciunului: „După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX (aproximativ 3-4 p.m.), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin, iar sâmbăta şi Duminica se îngăduie şi peşte (afară de răstimpul 20-25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea vreunui Sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea în acest caz se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri şi vineri un Sfânt cu Priveghere (5, 6, 9, 12 şi 13 decembrie) ori hramul Bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea”.
Postul Naşterii Domnului a fost rânduit, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru „folosul duhovnicesc al omului”. De aceea acum, când intrăm în perioada postului, trebuie să ştim că postirea noastră trebuie să fie una fără compromisuri, pentru că acum ne ferim de păcat în toate formele lui. Acest timp de post nu este doar de pregătire trupească, ci mai ales sufletească, pentru a pătrunde în taina Betleemului, care este, prin Nașterea Domnului, începutul mântuirii noastre.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa: http://ziarullumina.ro
