Îmi aduc aminte de un avocat care făcuse multe nedreptăţi, cât de mult s‑a chinuit la sfârşitul vieţii lui. Îşi îndeplinea funcţia într‑o regiune unde erau mulţi crescători de animale. Acolo turmele de animale făceau pagube în ogoarele ţăranilor, iar ciobanii alergau la acest avocat ca să‑i apere, căci prin argumente viclene a convins şi pe agronom şi pe împăciuitor (judecătorul de pace) să fie de partea lui. Astfel, sărmanii ţărani de multe ori nu numai că nu îşi aflau dreptatea pentru semănăturile lor stricate de turmele de animale, dar îşi aflau şi beleaua cu el. Toţi îl cunoşteau pe acest avocat şi niciun om cinstit nu se apropia de el.
Să vedeţi ce sfat a dat duhovnicul unui cioban evlavios!
Ciobanul acesta avea o turmă mică de oi şi o căţea. Odată, când i‑a fătat căţeaua, a dat căţeluşii şi a ţinut numai căţeaua. În perioada aceea i s‑a pierdut o oaie, lăsându‑şi mielul fără lapte. Acesta, neavând mamă, alerga după căţea şi sugea de la ea, care la rândul ei simţea şi ea uşurare. Astfel amândouă aceste animale s‑au obişnuit şi se căutau una pe alta. Sărmanul cioban, oricât s‑a străduit să le despartă, ele se uneau iarăşi. Fiindcă ciobanul era un om sensibil, s‑a gândit să‑l întrebe pe duhovnic dacă se poate mânca carnea acestui miel sau nu. Duhovnicul, având în vedere şi sărăcia ciobanului, s‑a gândit puţin şi i‑a spus:
„Fiule, mielul acesta nu se poate mânca pentru că a supt de la căţea. Dar ştii ce să faci? Fiindcă toţi ceilalţi ciobani duc daruri la avocatul cutare, miei şi brânză, să‑i duci şi tu acest miel să‑l mănânce. Numai el are binecuvântare să‑l mănânce, pentru că toată lumea îl ştie că este nedrept”. Când acest avocat nedrept a îmbătrânit şi a căzut la pat, a suferit ani întregi de coşmaruri şi nu putea dormi. L‑a lovit şi o paralizie şi nu mai putea nici să vorbească. Duhovnicul a încercat să‑l facă cel puţin să‑şi scrie păcatele, dar şi‑a pierdut şi controlul şi a fost nevoit să‑i citească Rugăciunea celor Trei Tineri, ca să îşi închidă puţin ochii şi să doarmă. Îi citea şi exorcisme, ca să se liniştească puţin. În cele din urmă, a murit. Să nădăjduim că Dumnezeu îl va odihni cu adevărat.
Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
