Preot Ioan Istrati
În Constanța, pe strada F…, e un cabinet de ginecologie. De fapt e o măcelărie de bebeluși scumpi. Se fac avorturi. Vine un doctor de două ori pe săptămână și mai omoară câțiva prunci. Și pe Dumnezeu din ei.
E o rană în cartier. Mă doare cumplit de câte ori trec pe acolo. Și- credeți-mă, simt întunericul de iad. Urăsc casa aia, și mașinile de la poartă, în care mămicile cu viață în ele devin criminale în serie.
Odată, mă plimbam pe acolo. Dusesem un pui de mâță bolnav la veterinar. I-au făcut un sedativ. Mi-au zis să revin într-o oră. Mergeam așa agale, cu capul în nori.
Când ajung lângă stabilimentul drăcesc, o mașină roșie în față. Mă săgeată inima. În ea, o fată peste măsură de frumoasă și un tâmpit. Se certau. Mi-am dat seama că fata voia să păstreze bebelușul, iar fiara proastă de la volan, nu. Țipau acolo. Am trecut pe lângă ei. Fata m-a văzut în reverendă. Și-a adus aminte de Dumnezeu. Prostovanul criminal a intrat în cabinet, să plătească uciderea cred. Fata a rămas în mașină.
M-am întors repede, când am trecut pe lângă ea, avea geamul deschis, i-am zis scurt: bebelușul vrea să te sărute.
Fata s-a uitat lung și a izbucnit în plâns. Urla de durere. S-a ridicat și a luat-o la fugă în vale. Criminalul a ieșit din curte, a strigat-o. Fugea biata fată de tăietoare, de n-am mai văzut.
Am lăcrimat și eu. Poate am reușit să salvez un bebeluș scump, cu ochii mai curați decât cerurile, de cuțitele dracilor cu chip de om.
Slavă lui Dumnezeu.
